Îmi amintesc și acum mirosul odăii de la țară, unde timpul nu se măsura după ceasul de perete, ci după umbra care cădea în prag și după mersul stelelor. Acolo, sub aripa străbunicii mele, am învățat că anul nu are doar douăsprezece cifre, ci douăsprezece fețe, fiecare cu numele și rostul ei.
Străbunica nu spunea niciodată „ianuarie” sau „iunie”. Pentru ea, timpul avea nume de flori, de munci ale câmpului sau de fenomene ale cerului. Ajunsesem, copil fiind, să vorbesc la fel ca ea, ca și cum aș fi descântat timpul, nu doar numărat zilele.
Iată cum curgea anul în gura străbunicii, o limbă a pământului pe care ar fi păcat să o uităm:
1. Ianuarie – Ghenarie sau Gerar
Era luna când gerul „crăpa pietrele”. Străbunica spunea că acum se „gătește” anul. Simboliza purificarea și începutul, o lună a tăcerii albe în care vântul povestea despre ce va veni.
2. Februarie – Făurar
Numele venea de la fierarii care începeau să bată fierul, pregătind plugurile pentru primăvară. Era luna când se făureau uneltele, dar și luna „făliților” — acele zile capricioase care ne păcăleau cu soare, ca apoi să aducă viscolul.
3. Martie – Mărțișor
Luna renașterii. Străbunica îmi punea firul alb-roșu la încheietură și îmi povestea despre Baba Dochia și cele nouă cojoace. Era timpul când pământul se dezmorțea și apăreau primii ghiocei, semne ale biruinței vieții.
4. Aprilie – Prier
Numele venea de la „a prii”. Era luna cea mai bună, când totul prindea rădăcină. Se spunea că, dacă plouă în Prier, vom avea parte de un an mănos. Era timpul semănatului și al bucuriei verzi.
5. Mai – Florar
Luna în care pământul se îmbrăca în straie de sărbătoare. „Acum pământul se logodește cu soarele”, zicea străbunica. Era luna florilor, a albinelor și a primelor ierburi de leac.
6. Iunie – Cireșar
Luna coacerii primelor fructe. Îmi amintesc cireșele agățate la urechi și soarele care ardea tot mai tare. Era timpul solstițiului, al Sânzienelor, când cerul se deschidea și florile de câmp căpătau puteri magice.
7. Iulie – Cuptor
Numele spune totul. Arșița dogorea ca într-un cuptor de pâine. Era luna secerișului, când sudoarea frunții sfințea pâinea cea nouă. Străbunica mă învăța să respect pâinea mai mult ca pe orice, căci în Cuptor se vedea truda de peste an.
8. August – Gustar
Se spunea că acum se „gustă” poamele. Era luna belșugului, când strugurii se îndulceau și livezile se aplecau sub greutatea roadelor. Era o perioadă de mulțumire și de pregătire pentru toamnă.
9. Septembrie – Răpciune
Numele venea de la răpciugă (frigul care începea să ciupească). Era luna culesului viilor și a zdrobirii strugurilor. Pământul începea să obosească și să se pregătească de odihnă.
10. Octombrie – Brumărel
Luna când cădea prima brumă. Culorile se schimbau în aramă și aur, iar gospodarii strângeau totul de pe câmp. Era timpul când „se rânduiau cele de iarnă”.
11. Noiembrie – Brumar
Luna brumei groase și a cețurilor. Simboliza trecerea spre introspecție. Se tăiau lemnele, se pregăteau hambarele, iar poveștile începeau să se depene la gura sobei.
12. Decembrie – Undrea
Numele venea, probabil, de la andreaua cu care femeile împleteau lână la gura sobei. Era luna sărbătorilor, a colindelor și a magiei. „Undrea ne aduce lumina în suflet, când afară e cel mai mare întuneric”, spunea străbunica.
Astăzi, când privim în calendarele digitale ale telefoanelor noastre, pierdem adesea legătura cu ritmul naturii. Dar, ori de câte ori simt mirosul de pământ ud sau văd prima brumă, vocea străbunicii îmi răsună în minte. Ea nu m-a învățat doar nume de luni, ci m-a învățat să citesc în cartea deschisă a lumii, acolo unde fiecare anotimp este o binecuvântare și fiecare lună o lecție de viață.
Vă amintiți și voi cum numeau bunicii voștri timpul?
Care este luna voastră preferată din calendarul popular?
Ionela van Rees-Zota
