Viorica Macrina Lazăr, autoarea volumului de proză intitulat „For Liberty, Fernando!”, conduce, din 2008, în calitate de manager destinele Bibliotecii Municipale „George Sbârcea” din Toplița fiind coordonatoarea unor proiecte de factură educațională, culturală și literară. Este, de asemenea, fondatoarea revistei „Top litera”, unde activează ca redactor-șef de peste opt ani. În poezie a debutat cu volumul „Senkiu fo yo Frendship”, apărut în 2016 la Editura Paralela 45, din Pitești.
Dacă pentru Macrina Lazăr poezia a fost un pretext pentru manifestarea unui „alter ego”, creațiile în proză i-au oferit un minunat prilej a intra în pielea unui fin analist și cizelat observator care explorează realitatea prin intermediul unor lentile creatoare originale și subtile.
Înzestrate cu atractivitatea și finețea reportajelor literare contemporane, textele de proză scurtă incluse, în volumul de față, atrag atenția să îmbină stilul realist, cu cel reflexiv, relatarea obiectivă, tăioasă sau umoristică, cu fragmentele încărcate de tensiuni emoționale și conectările narative pline de empatie și expresivitate.
De altfel, proza scurtă pe care o promovează Viorica Macrina Lazăr, este specifică generației actuale de autori români, care, în scrierile lor, preferă acel bine dozat amestec, între realitate și fantastic, între relatarea telegrafică și micile derapaje spre obsedante introspecții psihologice și profunzimi simbolice, acestea din urmă fiind combinate cu răsturnări de situații uimitoare sau finaluri neașteptate.
Concentrate în jurul unor scene de viață aparent simple, cu personaje obișnuite care trec prin întâmplări oarecum banale, prozele inventate de autoarea volumului apărut la Editura Vatra Veche din Târgu Mureș pot fi receptate ca niște încercări literare, pe parcursul cărora autoarea își dezvăluie identitatea creatoare recurgând la arta scrisului ca la un ultim gest de regăsire de sine și eliberare prin creație narativă.
Semnificativ, în acest sens, devine textul de proză scurtă intitulat „Regresie” în care Viorica Macrina Lazăr explorează tema regăsirii sinelui prin intermediul unei secvențe de viață încărcate de emoții și trăiri surprinzătoare. Eroina povestirii reintră în ghearele trecutului și se agață de reîntâlnirea cu un personaj masculin care i-a provocat suferință și durere, tocmai din nevoia de a-și spulbera nesiguranțele și de a scăpa de suferințele provocate de abandonul din iubire. Relatarea, în acest caz este la persoana I, fapt ce reflectă directa implicare emoțională a scriitoarei care empatizează până în măduva sufletului cu tristețile și dezamăgirile personajului feminin, care se eliberează de propriile obsesii, găsindu-și, triumfător, liniștea de care are atâta nevoie.
În concluzie prin concentratele povestiri incluse în carte, naratoarea a reușit să demonstreze că până și micile secvențe de viață cotidiană pot fi ridicate la rang artă literară atunci când ești atent la detalii și ai capacitatea de a-ți învălui relatările într-un limbaj și o tehnică narativă surprinzătoare și atractivă ce depășește așteptările cititorului.
Liliana Moldovan
președinte – Liga Scriitorilor din România, Filiala Mureș
