În seara despărțirii noastre
umbrele se mutau de pe o creangă pe alta.
Norii tăceau obosiți.
nedumerit timpul își asculta pulsul
inima nu știa încotro să bată,
spre stanga sau la dreapta.
Mâinile înserării deveneau străine.
Ochii ascunși în taina sufletului
nu se cunoșteau.
Iar buzele întredeschise?
clipeau senzual
înghețate de uimire.
Sufletul își căutau drumul spre înalt
Istovite, amintirile părăseau rânduit culcușul inimii
În seara despărțirii noastre
ningea stins și vântul bătea plictisit
În seara despărțirii noastre
Pășeam spre o alta poveste.
Cu cer netrunchiat și senin.
LILIANA MOLDOVAN
