Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu

Avem o țară minunată cu personalități care au scris istorie în cultura poporului român! De această dată „pașii” mă poartă de la Râmnicu Vâlcea la cochetul municipiu și reședință de județ, Târgu Jiu. Traversezi zona Subcarpaților din nordul Olteniei, zonă în care întâlnești nenumărate monumente istorice, mănăstiri, chei, peșteri, obiceiuri și tradiții, etnografie și folclor, toate împletite cu miturile și legendele acestui ținut.

La intrarea în orașul Târgu Jiu, pe dreapta, într-o poiană, se ridică impunătoarea sculptură „Coloana fără de sfârșit” numită și cea a „sacrificiului infinit” a marelui sculptor român, Constantin Brâncuși. Interpretări ale semnificației sale sunt multe, dar cea mai plauzibilă mi se pare a doctorului Traian Stoicoi care afirmă că numărul celor 16 module ale coloanei este de fapt anul 1916 când România a intrat în Primul Război Mondial.

De aici începe „Ansamblul sculptural a lui Constantin Brâncuși” care este cunoscut și sub numele de „Ansamblul monumental Calea Eroilor de la Târgu Jiu”. Prin acesta Brâncuși aduce un omagiu eroilor români căzuți la datorie în timpul Primului Război Mondial.

Coloana infinitului, denumire cunoscută de majoritatea românilor, se înalță parcă spre infinit, părând că sprijină bolta cerului!

După ce am admirat-o cu nesaț și am imortalizat imaginea sa impunătoare cu ajutorul aparatului de fotografiat, ne-am îndreptat către centrul orașului unde ne-a întâmpinat statuia marelui pandur al oltenilor, Tudor Vladimirescu, iar în dreapta liceul care-i poartă numele.

Târgu Jiu este un oraș cochet care a fost total modernizat în ultimele decenii.

Continuând să ne deplasăm spre apus, ajungem la Parcul Central „Constantin Brâncuși” care se întinde între bulevardul din partea de vest a orașului și râul Jiu.

Într-o atmosferă liniștită, reconfortantă, am pătruns pe aleile parcului și am ajuns pe aleea centrală, est-vest, unde sculpturile lui Brâncuși întregesc ansamblul sculpturilor sale.

Întâlnim „Poarta sărutului” unde tineri, și de ce nu și vârstnici, se îmbrățișează sub „bolta ” sa, se sărută, pășind parcă spre o nouă viață!

Îmbrățișați sau ținându-se de mână, perechile înaintează agale pe „Aleea scaunelor”, alcătuită din două bănci și 30 de scaune din piatră, de o parte și de alta, către vestita „Masa tăcerii”, aflată în apropiere de apele Jiului! Freamătul arborilor din apropiere, unduirea apelor, aerul curat, te predispun la liniște sufletească și meditație. Masa din calcar este înconjurată de 12 scaune tip clepsidră, care semnifică, probabil, scurgerea timpului.

Puțin mai spre aval se află Podul Jiului, acum monument istoric străjuit de tunuri, unde s-a dat memorabila bătălie din 14 octombrie 1916, când populația civilă a orașului, apoi cu intervenția trupelor române, a respins ofensiva germană.

Unele documente susțin că la această luptă ar fi participat și tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu.

Purtându-ți pașii spre nord, pe aleea străjuită în stânga de apele Jiului și în dreapta de pădurea parcului, ajungi la un pod peste unul din brațele râului, îl traversezi și te trezești pe o insulă frumos amenajată.

Tot în municipiul Târgu –Jiu se află și Universitatea „Constantin Brâncuși”.

Dar revenind la marele nostru sculptor modern, Constantin Brâncuși, tot în Parcul Central al orașului se află și „Atelierele Brâncuși”, iar la Hobița este Casa Memorială unde s-a născut sculptorul.

Și acum câteva cuvinte despre sculptorul gorjean.

Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876 în Hobița, Peștișani, Gorj și a decedat pe 16 martie 1957 la Paris, în Franța. Anul acesta împlinindu-se 148 de ani de la nașterea sa. El a fost al „șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși și al Mariei”.

În cele din urmă Brâncuși a decis să meargă pe jos la Paris, în Franța. În drumul său s-a oprit un timp la Viena, unde a și lucrat, apoi la Munchen, Bavaria, Elveția și în final ajunge în Franța.

Brâncuși s-a abătut de la sculptura clasică abordând linia artistică modernă ceea ce a făcut să fie considerat ca unul dintre cei „mai mari sculptori al secolului XX” și este membru post-mortem al Academiei Române.

Regimul comunist nu l-a agreat considerându-l un „burghez cosmopolit” Abia mai târziu, aproape de finele vieții sale, în 1956 s-a deschis prima expoziție cu lucrările sale la Muzeul de Artă al Republicii din București.

Constantin Brâncuși a fost apreciat ca geniu național abia în 1964 și „Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu”, care rămăsese în paragină, a fost îngrijit și reamenajat, redescoperindu-i adevărata valoare artistică.

Din păcate marile personalități ale culturii românești, odată cu era globalismului, încep să fie date uitării. Doar cei trecuți deja prin două regimuri îi mai respectă și organizează simpozioane la care ar trebui să participe și tinerele generații pentru a duce pe mai departe valorile culturale românești. (Fotografiile cu cele trei monumente :„Coloana fără sfârșit”, „Poarta sărutului” și „Masa tăcerii” aparțin autoarei)

Cristina NĂLBITORU