Când nu a mai rămas nimic de spus
Cuvintele-și caută tăcerile sombre
Și timpul se oprește în loc.
Palmele noastre se ating
Despărțite doar printr-un perete de sticlă,
Atât de fragil încât
Orice sentiment puternic
L-ar transforma în mii de bucățele.
Azi emoțiile sunt goale
Incapabile să dărâme
Zidurile create inutil.
Când timpul își reia ticăitul
Nimic nu va mai fi la fel
Și zidurile se înmulțesc
Cu fiecare clipă devenind
Tot mai greu de sfărâmat.
(poezie publicată în anul 2019 în volumul de poezii ,,Dintr-o suflare’’, autor Vero Budea)
Sursa pentru achizitie:
