Pe rafturi lungi, mii de volume, îmi stau în șiruri rânduite,
Toate cuminți și răbdătoare, abia așteaapt-a fi citite,
În ele mi-s povești de viață, romane-ntregi ori poezii,
Atâta caldă-nfiorare, trăiri ce încă îmi sunt vii.
Le-a scris o pană înmuiată în harul cel dumnezeiesc,
Visări și întâmplări din viață, din frământatul cel lumesc,
A unor inși pe care viața mi ia trecut prin greu și chin,
Prin clipe poate îndulcite, trăite-n Raiul cel divin.
Tu, dar citește pe-ndelete cu grijă fiecare filă
Și învăța-vei ce-i răbdarea, voința, iertătoarea milă,
Îți ia din ele bunătate, smerit, frumos, bunăvoință,
Iubirea cea fără de margini, jertfelnicie și credință.
*
O carte-i îndrumarul vieții la poate câte n-ai trăit,
La tot ce încă o să vină, la ce-ai urât și ce-ai iubit,
În ea e omul cu-a lui toate ce le-a primit de la ceresc,
Pe care el, cel păcătosul, cum vrea le-ncearcă în lumesc.
Citește dară-n zi de ziuă, să poți să mi te-nțelepțești,
Cu gândul șă-mi colinzi pământul și nesfârșitul cel ceresc,
Să îți deschizi a minții zare, să fii un călător prin lume,
Să-mi știi tu taine neștiute ce alții mi le cred minune,
Să îți lărgești căutătura prin ale lumilor cotloane,
Să fii un dezrobit al sorții, un împărat, fără coroane,
Să-mi fii de-apururea în toate curat, mai bun mai iertător,
Ca nimănui în astă viață să nu-i rămâi cumva, dator.
23.04.2022
Mircea Dorin Istrate
