
Stau singur contemplând tăcut în noapte,
Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal “,
Luceafărul veghează de departe…
Paşi lini se-aud pe caldarâm stelar.
Porni Luceafărul, spre noi se-ndreaptă,
O preafrumoasă fată din poveşti
Pe-aleile cu tei din parc l-aşteaptă,
Ard felinare cu sclipiri cereşti.
Porni Luceafărul… Plin de dorinţă
Din sfera lui se coborî cu greu,
Amorul său nestins, fără putinţă,
Trăieşte-n noi şi va trăi mereu.
Paşii lui blânzi se-aud sus la ” Pădure “,
În urma lui răsar visând poeţi,
Să poarte mai departe nemurirea
Poemelor, spre alte vremi şi vieţi.
Îl văd zâmbind, plimbându-se pe stradă,
Tăifăsuind la un pahar cu vin
Într-o tavernă mică, mohorâtă,
Cu cei prea plini de-amaruri şi de chin.
Paşii celești se-aud pururi în Reghin,
Concitadinii-l simt, îl vor slăvii,
El însuşi, Demiurgul poeziei,
Se va întoarce tainic într-o zi.
Stau singur contemplând tăcut în noapte,
Mi-e dor de el… Luceafăr absolut !
În era glacială şi căruntă,
Visez un Eminescu renăscut.
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ )