Plouă-n Decembre ca-ntr-un miez de vară,
Din nori de plumb se scutur iar și iară
A iernii lacrimi reci, c-a sărăcit și ea
Și n-are pus de-oparte, nici măcar bob de nea.
A-mprumutat săraca, c-atâta a putut
De la-tristata toamnă ce-a trecut,
Ce ia rămas și dânsei, pic de ploaie,
Mai rece-un pic, mai udă, ce te-nmoaie.
I-o da-mprumutul înapoi la anu,
De-o strânge pân-atuncea ban cu banu,
De nu, rămâie veșnică datoare
De n-om vedea zăpadă, ci doar ploaie.
**
E-ntoarsă lumea iar cu capu-n jos,
Nu-i prima dată când așa a fost,
S-a lenevit cumva bătrâna iarnă
De n-are bob de neauă să mai cearnă?
Apoi de-așa-i, cucoană te schimbăm,
Și loc de muncă altul o să-ți dăm,
Că vrem și noi să fie iarna iarnă,
Și nu o fâsâită, rece, toamnă.
26.12.2021
Mircea Dorin Istrate
