Povestea unei cărți născute „dintr-o singură inimă”

Ivită de sub penelul unui suflet extrem de sensibil cartea de debut a doamnei Nina Breazu este ca o sonată plină de culoare și speranță care încântă auzul cititorilor. Nina Breazu este o femeie diafană și puternică, în egală măsură, o autoare talentată care a adunat în palma vietii multe suferințe dar și clipe încărcate de iubire și binecuvântare.
Crescută de bunica ei, care i-a fost sprijin nemijlocit și far existențial, Nina, s-a aflat de timpuriu sub presiunea greutăților vieții. Pentru a avea de-ale gurii și a aduce acasă un codru de pâine, a fost nevoită să participe la muncile câmpului alături de bunica ei, tânăra Nina fiind mereu acolo unde era nevoie de ea. Inocentă și plină de viață a transformat traiul la țară în rai și a decis să-și demonstreze recunoștința față de bunica ei, muncind și învățând. Slefuindu-și mintea prin lectură și sufletul prin credința în Dumnezeu, Nina a fost binecuvântată cu o viziune optimistă asupra vieții dar mai ales cu prietenie fără margini a Anei, prietena ei din copilărie.

„O singură inimă”, acest delicat volum memorialistic este, în primul rând un omagiu adus prieteniei, este un sincer exercițiu de recunoștință pentru oamenii care i-au îmbogățit, de-a lungul anilor, grădina sufletului și de care se simte legată prin mii de fire de încredere, bucurie și iubire.
„A trebuit să învăț să lupt, să învăț să aleg între ceea ce doream să devin și ceea ce aș fi putut să viu dacă nu întâlneam în calea mea oameni deosebiți, oameni care să mă prețuiască, să mă pună în valoare, oameni care să mă ridice și să aibă încredere în forțele mele. De o mie de ori aș renunța la mine pentru cei pe care îi iubesc! De o mie de ori, dacă aș putea, aș da șansa unei alte vieți” – scrie autoarea. (p. 167).

Iar Nina Breazu a suferit mult dar a iubit și mai mult. A iubit în primul rând lumea satului, a iubit viața din căsuța umilă de la țară, unde alături de bunica și de sora ei, Ionela și-a încărcat sufletul cu comori de înțelepciune, bucurie și credință. Și a iubit-o, pe Ana, prietena din copilărie, care i-a fost sprijin și model de viață, și-a respectat cadrele didactice care au adopta-o sufletește și i-au purtat de grijă cum s-au priceput mai bine, și-a iubit colegii de școală și pe cei de la liceu și apoi cei din univesitate. Mereu i-au ieșit în cale oameni cu suflete de îngeri, care i-au sporit încrederea în sine și au ajutat-o să devină, ceea ce este : o femeie puternică, cu suflet gingaș de copil, o soție devotată și o mamă iubitoare.

Firul narativ al cărții este onest, simplu și atrăgător. Autoarea își povestește viața fără a face apel la expresii lingvistice sofisticate. Dimpotrivă, se exprimă simplu. direct, prin cuvinte care ating sufletul cititorului și îl fac părtaș la evenimentele biografice relatate în carte. Scrisul o transformă pe autoare, scriind se reconstruiește pe sine. Doamna Breazu se reîntoarce la momentele importante care i-au marcat copilăria, adolescența și maturitatea ca și cum magia scrisului ar face parte dintr-un autentic exercițiu terapeutic.

Trebuie să subliniez că povestea cărții se construiește firesc, cele mai emoționante pagini fiind legate de evocarea persoanelor care i-au marcat viața viața, au iubit-o și au avut încredere în inteligența, abnegația și capacitatea autoarei de a învăța și de a se dărui. Parcurgând paginile cărții descoperim un personaj feminin delicat și complex, a scriitoare care decupează episoade din propria viață și le dăruiește cititorilor cu scopul de a le demonstra că „totul este posibil” atunci când ai credință în Dumnezeu și reușești prin voință, prin multe ore de nesomn, să depășești obstacolele destinului, ridicându-te cu o treaptă mai sus, înălțându-te de fiecare dată când ajungi să te îndoiești de propriile forțe și de capacitatea sufletului de a ierta și iubi.

Deși nu este un jurnal propriu-zis, volumul „O singură inimă”, apărut în acest an la editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca, este o fermecătoare carte de memorialistică. Autenticitatea evenimentelor relatate este susținută de fotografii din colecția autoarei dar și de aforismele și cugetările aparținând unor gânditorii care ai impresionat-o și pe care autoarea i-a citat în paginile cărții. Un loc aparte alocă, de asemenea, fragmentelor de o mare forță expresivă din sfera literaturii religioase. Citatele biblice și celelalte fragmentele de factură religioasă inserate în carte, conferă discursului confesiv un plus de lumină și originalitate.
«Uneori, Dumnezeu îți arată ce înseamnă durerea doar pentru a te face mai puternică. Uneori Dumnezeu îți arată ce înseamnă să suferi pentru a te face să ai mai multă grijă de tine. Uneori Dumnezeu îți frânge inima ca să îți salveze sufletul» – citează Nina Breazu.

„O singură inimă” este cartea unei autoare care și-a acceptat condiția de persoană cu nevoi speciale, a unei femei înțelepte, care a transformat suferința în lacrimi de iubire, care ajutată fiind, a învățat să ajute și iubită fiind a învățat să iubească și să spere.

„Știu! își încheie autoarea volumul. Acum știu de ce m-am apucat să scriu această carte. Știu ce simt. Știu cine sunt și ce doresc cu adevărat de la viață. […] Știu că rugăciunile se transformă în vise și visele în dorințe care se împlinesc” (p. 165)

Nu încape nici o îndoială, Nina Breazu și-a îndeplinit visul de a-și scrie autobiografia. Și a scris cu talent! Sper ca proiectele ei literare să nu se oprească aici și să îmbrățișeze și alte genuri literare, iar în privința cititorilor sper ca măcar o parte dintre ei, să se regăsească, într-un fel sau altul, în această carte, să-și regăsească speranțele și să-și întărească încrederea că, atunci când îți dorești ceva din tot sufletul, șansele se aliniază în fața ta în așa fel încât, visul tău, oricare ar fi el, să dospească și să devină realitate.

Liliana Moldovan/UZPR