Data de naștere a lui Avram Iancu. O controversă istoriografică

Încă din timpul vieții, chiar din tinerețe, Avram Iancu a intrat în conștiința poporului român ca un erou de legendă. S-au scris, încă din timpul vieții sale, mărturii despre Avram Iancu, iar după moarte o întreagă istoriografie a fost redactată despre viața Crăișorului Munților și, totuși, data de naștere a liderului moților din Munții Apuseni și a Revoluției Române de la 1848-1849 din Transilvania a rămas necunoscută. E adevărat că și istoricii români au fost mai mult preocupați de activitatea de lider revoluționar al lui Avram Iancu și nu s-au focusat de la început spre anul și ziua nașterii Crăișorului Munților. Eroul moților a fost atractiv pentru istoriografia noastră ca reper central al evenimentelor revoluționare din anii 1848 -1849, dar și a anilor imediat post-revoluționari până prin 1853, când viața lui Avram Iancu intră într-un con de umbră din motive pe care nu le voi dezbate în acest articol. Chiar și marele istoric Silviu Dragomir în prima monografie ”Avram Iancu” publicată la 1924, după Marea Unire, începe s[ scrie despre viața lui Avram Iancu, cu începuturile activităților pre-revoluționare din ”cancelaria regească” de la Târgu-Mureș. Nașterea, copilăria, anii de școală erau pur și simplu ignorate de istorici. (Dr. Silviu Dragomir, Avram Iancu, Institutul de Arte Grafice „România Nouă”, Th. I. Voinea, București, 1924). Chiar și în ediția necenzurată a istoricului Silviu Dragomir ”Avram Iancu. O viață der erou” publicată de editura clujeană Școala Ardeleană, anul nașterii Crăișorului Munților este considerat 1824, fără să intre în amănuntele și controversele documentare legate de acest an. Nici ziua sau luna de naștere a lui Avram Iancu nu a suscitat un inters major pentru marele istoric, decedat în plină epocă comunistă, în 1962. Istoricul scrie succint, fără să pună vreun semn de întrebare: ”Într-o asemenea familie vede lumina zilei, în 1824, viitorul ”Crai al Munților”, ca al doilea fiu al soților Alisandru și Maria Iancu…” (Silviu Dragomir, Avram Iancu, O viață de erou, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022, p.87). Locul nașterii lui Avram Iancu este evidențiat clar în documetne: satul Vidra de Sus, crângul Incești, pe malul Arieșului Mic din inima Munților Apuseni. Astăzi satul nașterii Crăișorului Munților poartă numele eroului. Localitatea Vidra este atestata documentar pentru prima data în anul 1595 în privilegiul acordat de Cristofor Bathory principele Trasilvaniei cand reînoieste actul de danie asupra caselor si moșiilor sale din Tzopanfalva (Campeni) lui Nicolae Filimon. Mai târziu locuitori din Vidra, la presiunea nobililor și a autorităților districtuale (care aduceau taxe și obligații noi), au urcat spre munte fondând localitatea Vidra de Sus, după toponimul (zoonimul) cunoscutului mamifer. Despre această transhumanță demografică nu avem documente, dar posibil ca pe locul cătunului atestat de documente la începutul secolului XIX, ca Vidra de Sus, să fi locuit moți din timpuri imemoriale, urmașii ”țării țopilor”, aminite de cronici medievale germane sau maghiare. (vezi Rubin Patiția, Țara Țopilor. Despre trecutul Munților Apuseni ai Transilvaniei din cele mai vechi timpuri până la 1785, Editrua Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2022). În toponimia majorității satelor din arealul românesc avem cele două denumiri ale localităților ”de jos” și ”de sus”.

Avram Iancu s-a născut dintr-o familie de iobagi înstăriți. Alexandru, tata viiotrului revoluționar, s-a născut în anul 1787 și s-a căsătorit cu Maria Gligor, numită Maria mică (era scundă și aprigă, conform mărturiilor orale) şi va moşteni casa bătrânească a familiei. Alexandru Iancu a fost iobag, la fel ca şi toţi străbunii săi, însă fiind la fel de bun gospodar ca şi aceştia, ajunge să fie „pădurar” și ”jude”, fiind astfel un fel de „om al stăpânirii” pentru că datorită atribuţiilor sale venea în contact cu autorităţile vremii. Alexandru Iancu va avea doi copii, pe Ioan şi pe Avram. Primul copil, Ioan, s-a născut în anul 1822 şi va ajunge preot ortodox. Unii consideră că fratele mai mare al eroului s-a născut în 1820. (vezi Silviu Dragomir, Avram Iancu, ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, Florian Dudaș, Avram Iancu în tradiţia românilor, ediţia a II-a, Editura de Vest, Timişoara, Magazin istoric, nr. 3 (24), martie 1969, Anul III). Anul 1824 a fost asumat și de istoricul Ștefan Manciulea, care ca o repetiție istoriografică fără nicio îndoială dubitativă scrie: ”Avram Iancu s-a născut în anul 1824, în comuna Vidra de Sus, așezată în inima Munților Apuseni”. (Ștefan Manciulea, Avram Iancu și Blajul, Clusium, 2000, p. 54). Mai mult, în completare, istoricul Ioan Ranca, în lucrarea ”Avram Iancu” publicată în 1996 la Târgu-Mureș pur și simplu nici nu amintește anul de naștere al Crăișorului Munților. În general istoricii s-au axat exhaustiv doar pe lupta revoluționară pentru drepturile românilor. Anul și ziua nașterii, precum și vârsta eroului, nu a reprezentat un interes peremptoriu. Dacă pentru Ioan, fratele lui Avrămuț, istoricii au căzut de acord cu anul nașterii 1822, pentru Crăișorul Munților anul nașterii a iscat o furtunoasă controversă istoriografică. Interesant că nu a rămas niciun înscris despre anul și ziua nașterii lui Avram Iancu, deși familia Alexandru și Maria Iancu aveau bune relații cu preotul ortodox din sat. Istoricii au tras însă concluzia nașterii eroului după matricolele școlare ale lui Avram Iancu din protocoalele Școlii Gimnaziale din Zlatna. În protocolul anului 1837/1838 elevul Avram Iancu era trecut cu vârsta de 13 ani, iar în protocolul anului 1840/1841 Avram Iancu era înscris cu vârsta de 16 ani. Dacă scădem anii trecuți în matricolă putem trage concluzia clară că Avram Iancu s-a născut în anul 1824. Însăși cărturarul Iosif Vulcan, directorul revistei ”Familiei” de la Budapesta, care l-a publicat pe Eminescu, scria în 1869 că ”Avram Iancu s-a născut în Vidra de Sus, în anul 1824”. (Iosif Vulcan, Panteonul român. Portretele și biografiile celebrităților române, Pesta, 1869, p. 72). Istoricul Iosif Sterca – Șuluțiu, prietenul și primul biograf a lui Avram Iancu, sublinia clar: ”Avram Iancu…s-a născut în 1824, ziua nu se știe, pentru că în matricolă numele lui, nu se găsește.” (Iosif Sterca-Șuluțiu, Biografia lui Avram Iancu, Sibiu, 1897, p. 41, reeditată la ed. Cetatea romei, Baia sprie, 2021). Inclusiv istoricul Ioan Lupaș într-un studiu din anii `20, sublinia că 1824 a fost anul în care s-a născut Avram Iancu. (vezi Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj, III, 1924-1925, Cluj, 1926, p. 60-61). Dar surpriza în legătură cu nașterea Crăișorului Munților o aduce tot istoricul Ioan Lupaș, care publică în anul 1924, în perioada Centenarului, un articol în revista ”Transivania”, în care propune atenției publicului o descoperire ce pune sub semnul întrebării anul 1824, ca anul nașterii lui Avram Iancu. Istoricul publică matricola decedaților din satul Vidra de Sus realizată de preotul ortodox din localitate Vasile Gomboș. În 1872 preotul ortodox, care l-a cunoscut pe Iancu și familia sa scrie la decedați în dreptul lui Avram Iancu vârsta de 44 de ani. Deci Avram Iancu s-ar fi născut în anul 1828 și la debutul Revoluției Române de la 1848 ar fi avut 20 de ani, fapt ce intră în contradicție cu descrierile contemporanilor, care-l percep pe Iancu ca un bărbat cu forme deja mature, nu adolescentine în timpul revoluției. Ca să fie misterul mai mare, ziarul ”Turda” publică ”Conscrierea cazului de moarte” a lui Avram Iancu, întocmită de Antistia comunală (organ de conducere a unei localități) a Vidrei de Sus, în care se spune, pe baza mărturiei rudelor, că decesul lui Avram Iancu s-a săvârșit la vârsta de 47 de ani. Deci Iancu s-ar fi născut în 1825. Controversa anului nașterii lui Avram Iancu continuă în istoriografia română. Istoricul Aurel Decei identifică în Arhivele Statului din Cluj, în 1972, în anul celebrării Centenarului decesului eroului de către regimul comunist, un protocol parohial al satului Vidra de Sus, ale căror înscrisuri încep cu chirilice și continuă în grafie latină, odată cu anul 1855, protocolul fiind autentificat de către autoritatea judecătorească a conscrierii decesului lui Avram Iancu, în 1972 și 1876. Documentul a fost emis și autentificat ulterior, evident după un original, iar preotul Vasile Gomboș l-a autentificat printr-o sentință judecătorească.Și aici preotul pune anul nașterii 1828 la Avram Iancu. Deci trecerea în actul de deces a vârstei de 44 de ani pare reală, consideră istoricul Aurel Decei. (Aurel Decei, Apulum, X, 1972, p. 446.).

Desigur înregistrarea tardivă a nașterii și decesului Crăișorului Munților intră în contradicție cu matricolele școlare de la școala gimnazială din Zlatna. Avram Iancu este trecut cu vârsta de 13 ani în primul an școlar 1937/1938 și cu 16 ani în anul școlar 1841/1842. De asemenea, portretul de la brâu în sus a lui Avram Iancu pictat de pictorul muntean Barbu Iscovescu nu arată un bărbat de 20 sau 21 de ani la 1848/1849, ci unul matur în vârstă de 25 de ani. Se pune întrebarea firească: de ce preotul Vasile Gomboș nu l-a înregistrat pe al doilea fecior al lui Alexandru Iancu, cu atât mai mult cu cât era apropiat de familia preotului și sunt consemnate participări la cununii sau petreceri comune. Ioan este trecut în protocolul nou născuților iar Avrămuț nu. Paradoxal, ful preotului este nășit de Maria, mama lui Avram Iancu, în noiembrie 1819. Deci cele două familii, ale gornicului și popii din sat erau prietene. Dovadă că în matricola botezaților apare numele lui Ioan, fratele viitorului lider al Revoluției Române de la 1848/1849 și dacă căutăm în anul 1824 nu vom găsi numele lui Avrămuț și nici în ceilalți ani. Doar după 1855, când preotul satului realizând greșeala neînregistrării reface protocolul stării civile a satului, autentificat judecătoresc, și trece nașterea lui Avram Iancu la 1828. De ce în prima matricolă preotul Gomboș nu ar fi înregistrat numele lui Avram Iancu în registru parohial. Există și ipoteza susținută de istoricii Florian Dudaș și Ștefan Pascu, că Alexandru Iancu fiind prieten și cumătru cu familia preotului nu l-ar fi înregistrat pe viitorul Crăișor al Munților, deoarece legea militară imperială prevedea că al doilea copil trebuia dat la oaste, deci să fie înregimentat în armata habsburgică, lucru ce nu l-ar fi dorit familia Alexandru și Maria Iancu. În general, primul născut bărbat rămânea să moștenească averea și să aibă grijă de gospodărie, iar al doilea născut băiat era luat cu arcanul la oastea imperială. Acesta ar fi fost motivul că preotul ortodox din Vidra de Sus nu l-ar fi înscris pe Avrămuț în matricola parohiei. Mai există teoria care nu pare credibilă, preotul fiind ocupat cu munca câmpului, la pădure și pășunat nu a avut timp să-l treacă în registru botezaților pe Avram Iancu, care s-a născut vara. Și totuși se pune întrebarea firească: de ce nu a făcut-o preotul la 1855 cu reînregistrarea protocolului botezaților ca să scrie anul 1824 pentru Avram Iancu, preferând să treacă anul 1828. Să fi uitat anul nașterii legendarului erou de la 1848/1849? Pare greu de crezut ținând seama că Avram Iancu și familia sa trăiau și ar fi putut să-i întrebe dacă ar fi uitat anul nașterii Crăișorului. Este un mister care poate fi greu deslușit de istorici azi, doar dacă apar noi documente. Să fi mers Avram Iancu la școala gimnazială din Zlatna în anul școlar 1837/1838 la nouă sau 10 ani, dacă s-ar fi născut în 1828, așa cum scrie preotul din sat la 1855 în matricola botezaților și care a scris în protocolul decedaților că Avram Iancu ar fi avut 44 de ani. Dacă preotul a greșit și nu a înregistrat nou născutul, al doilea băiat al lui Alexandru Iancu, din motive militare, nu cred că putea la 1855 când a refăcut registru parohial să greșească cu patru ani, tocmai anul nașterii. Cel mult cu un an este posibil grșeala.Memoria înșeală. Ori 1825 sau 1827 sunt anii nașterii lui Avram Iancu? Dacă s-a născut eroul în 1825 avem confirmarea antistiei comunale din Vidra de Sus pe baza mărturiei rudelor și martorilor că Avram Iancu ar fi avut în momentul decesului 47 de ani. Personal cred mai degrabă că anul 1825 ar fi anul nașterii lui Avram iancu conform documentului conducerii obștii din Vidra de Sus din 8 octombrie 1872. Deci, în acest context documentar, preotul a greșit în actul de deces vârsta Crăișorului cu trei ani. Nu avea 44 de ani, ci 47. Atunci la debutul Revoluției Române de la 1848, Avram Iancu avea doar 23 de ani, nu 24. Desigur până la descoperirea unor noi documente istoricii români au decis ca 1824 să fie considerat anul nașterii lui Avram Iancu.(vezi Florian Dudaș, Avram Iancu. Eroul Românilor, Editura Lumina, Oradea, 1993, p. 10-14) Ștefan Pascu, la centenarul decesului lui Avram Iancu a susținut într-o carte dedicată biografiei lui Avram iancu, că liderul revoluționar s-a născut în 1824, (Ștefan Pascu, Avram Iancu, Editura Meridiane, București, 1872). De atunci niciun istoric sau instituție de stat nu a mai pus sub semnul întrebării anul nașterii Crăișorului, dar nici vârsta morții sale: 48 de ani, deși anul 1825 pare mult mai credibil și confirmat de documente. O altă controversă este anotimpul nașterii Crăișorului Munților. Iosif Șterca Șuluțiu, deși prieten și primul biograf al lui Avram Iancu abordează simplist problema. Faptul că matricolele parohiale s-au pierdut nu se știe ziua și anul nașterii Crăișorului. E adevărat că niciun prieten sau apropiat al Crăișorului nu au avut curiozitatea să-l întrebe pe acesta dacă nu ziua, măcar anotimpul în care s-a născut eroul. E adevărat că în acea vreme zilele de naștere nu se marcau cu petreceri ca astăzi. Majoritatea oamenilor nu rețineau ziua de naștere, cel mult doar dacă coincidea cu cea onomastică a unui sfânt din calendar. Ștefan Pascu a fost cel care a venit în 1972 cu noi lămuriri. S-a descoperit o carte românească la Turda cu o însemnare în care s-ar preciza luna nașterii lui Avram Iancu ”Paștile Anului 1824” (adică luna aprilie).

Se știe că în epocă, Praznicul Paștilor era numit generic și putea acoperi cu Săptămâna Luminată chiar și începutul lunii mai. De asemenea, conform istoricului Ștefan Pascu, există o mărturie a lui Avram Iancu că s-ar fi născut ”vremea cireșelor”. (Ștefan Pascu, op. cit.) La deal și câmpie cireșele se coc în mai sau iunie, iar la munte chiar în iulie. Posibil că la Vidra de Sus cireșele să se fi copt la începutul lunii iulie. De asemenea este necesar să menționăm că în calendarul popular al românilor luna iunie se numește ”cireșar”, deci putem corobora luna ”cireșar” cu declarația lui Avram Iancu privind nașterea ”la vremea cireșelor”, deci în luna iunie 1824. Dar dacă ținem seama că în memoria Iancului nașterea sa se leagă de coacerea cireșelor la munte, posibil ca Crăișorul Munților să se fi născut la începutul lunii iulie 1824 sau conform Antisitului obștii Vidra de Sus, în iulie 1825. Cred că această controversă a lunii și anului nașterii Crăișorului Munților va continua până la apariția unor noi documente arhivistice.

Ionuț Țene