Îngenuncheată în lumea mea, am închis ochii într-o tristețe de care nu puteam scăpa noapte de noapte. Nu este ușor să adormi obosită de propria-ți dorință de eliberare, doar ca să te trezești conștientă că vei inspira zbucium și deznădejde până seara. Ce îți dorești acum, la ce te gândești? am auzit o voce necunoscută întrebându-mă cu preocupare. Eu, eu îmi doresc să plec departe de această lume, să călătoresc singură, apoi să rămân departe de orice ființă vie, într-o lume nouă, a mea.
Continuarea poveștii aici:
Sursa: Cosmisian.
