Pe parcursul lecturării volumului de poezii „Neuitatele iubiri”, de Mircea Dorin Istrate, cititorul trece printr-un proces de înminunare și purificare sufletească, deoarece prin versurile sale, ce mustesc de emoție și sensibilitate, poetul reușește să contureze un univers liric vibrant, tămăduitor și duios, centrat, atât pe ideea caracterului universal al iubirii, cât și pe convingerea legată de fluiditatea sentimentelor de dragoste.
Prin atmosfera unică pe care o crează, prin inegalabilul său limbaj poetic, de inspirație eminesciană, Mircea Dorin Istrate, pare că își extrage expresiile poetice, metaforele, imaginile vizuale și auditive, din mirificul, inepuizabilul și neprețuitul filon al limbii române. Amintindu-ne de universalele poezii de dragoste din operele lui Eminescu, de sensibilitatea și caracterul pasional al creațiilor poetice din literatura populară românească sau explorând tema dorului, fregvent întâlnită în doinele și baladele populare românești, Dl. Istrate, scrie cu inima curată și spune povestea iubirilor de altădată. Stăpânit de o firească stare de melancolie, domnia sa conferă iubirii o dimensiune sacră, ce depășește limitele pasiunilor obișnuite, deoarece iubirea este ridicată, în poeziile din carte, la rang de ideal iar sentimentele de dragoste își pierd natura pământeană, se înveșnicesc și se încarcă de spiritualitate.
În acest context, creațiile lirice dobândesc profunzime și devin delicate meditații despre destinul omului, despre curgerea implacabilă a timpului și despre fragilitatea sentimentelor de iubire.
Chipul iubitei este și el idealizat iar atmosfera pe care reușește să o creeze poetul, pentru a-și descrie poveștile de iubire, este magică și cuceritoare :
„Târziu în noapte ne vom face din gânduri calde jurăminte
Şi cu peceţi de dulci săruturi le-om face toate însfinţite,
Iar când miji-vor încă zorii, cea vrajă care se destramă,
Ne va lăsa, ca altădată, în inimi, neînchisă rană.
Tu iar vei sta în nopţi de miere rugându-ţi vremile trecute
Să-ţi privegheze somnul tainic, ca amintiri să te sărute,
Că ce au fost a tinereţii clipite puse-n sfântul mir,
Acum le-ascunzi, de ochii lumii, în bobul lacrimii, divin.” („În seara vremilor trecute”).
Descoperim în aceste strofe un spectacol liric fascinant, care, concentrat în câteva rânduri, și prins în jocul unor rime extrem de reușite, ne îngăduie să medităm asupra rolului salvator al sentimentelor de iubire, ce reușesc să oprească timpul și să răspândească o tămăduitoare vrajă.
„Aşa mereu rămână în inimile noastre
Îmbietoarea vrajă din vremi ce încă-s vii,
Cu ea urca-vom tainic cărările spre astre
Să veşnicim în raiul, eternelor iubiri.”
Sentimentul iubirii, așa cum se dezvăluie din poeziile incluse în volum, este etern și versatil, este timid și îndrăzneț, fiind purtat pe-o aripă de lacrimi sau fiind desprins din dulceața unor fragede buze și neînrobite priviri.
Dintr-o altă perspectivă, cea a legăturii cu natura, îndrăgostirea și sentimentele de iubire au de a face cu lumile celeste, care îi veghează pe îndrăgostiți. Aceștia sunt în coneziune nemijlocită cu peisajul rural, ce oferă îndrăgostiților tainic adăpost, natura devenind cadrul ideal pentru exprimarea celor mai intime sentimente de iubire. Reprezentative în acest sens sunt poeziile „Cu gândul dus la tine”, „Trecute timpuri”, „Nopți de mai”, „Dintr-o mie de cuvinte” , „Târguind prin nopți de toamnă”, în care poetul creează cadre lirice și structuri stilistice asemănătoare celor întâlnite în baladele populare românești.
Conceperea poeziilor din volumul dedicat iubiriilor eterne devine la Mircea Dorin Istrate pretext de primenire sufletească. Prin intermediul lor, eu-l liric își exprimă în mod sublim, sentimentele, gândurile intime și dulcile regrete legate de cel mai râvnit, cântat și complex sentiment uman: dragostea.
Exprimarea directă, repetițiile, cuvintele arhaice și regionalismele, elementele stilistice specifice baladelor sunt un indiciu clar al caracterului original și al forței sugestive deosebite a creațiilor lirice incluse în acest inefabil volum de versuri.
Într-un fel, poemele din volum se adresează tuturor cititorilor care poartă în suflet ecourile unor iubiri mai vechi sau mai noi și care rezonează cu cuvintele poetului, cu fascinantele sale versuri generatoare de emoții unice, de trăiri puternice izvorâte din sanctuarul fără de margini al iubirilor eterne.
LILIANA MOLDOVAN
