Când vor fi destule lacrimi,
Păcatele să spălăm,
Noi cei purtători de patimi
Rugăciuni să ìnălțăm
Prin rezerva de lumină
Drămuită de Isus,
De la Ghetsimani grădină
Pâ-n la jilțul cel de sus.
Patrafir de cer albastru,
Străjuire în altar,
Îngeri cu sclipiri de astru
Peste pământesc hotar
Poartă sufletul în ceruri
Fără prihăniri deșarte,
Părăsind mormânt de geruri
Moartea de viață desparte…
Înviind Sfințenia firii,
Prin sacrificiul suprem,
Jertfa din inima iubirii
Fără vreun singur blestem…
Lacrimile resemnării
Se întorc în ochi divin
Și din filele iertării,
Cartea cerului senin!
Să luăm lumină din lumină
Și să împărțim la frați
Reculegerea divină,
Înviat și Înviați!
ANA MUNTEANU DRĂGHICI
