În a douăzeci și patra zi a lui Ianuarie 2026, Iașul se trezea într-o lumină șovăielnică, ca și cum însăși istoria ar fi ezitat o clipă înainte să-și reia mersul. Era ziua Micii Uniri, iar orașul purta în aer o vibrație veche, amestec de sărbătoare, melancolie și nerăbdare.
La orele 9:45, deasupra Casei Cărții, cerul își întinsese o armură plumburie, grea și tăcută, ca o pleoapă încă nehotărâtă să se deschidă. Din când în când, printre cutele acelei platoșe de granit fumuriu, se strecura câte o rază îndrăzneață, subțire ca o lamă de lumină, încercând să atingă zidurile clădirii cu o mângâiere caldă.
În fața instituției, însă, liniștea nu-și găsea locul. Un val numeros de oameni umplea piața cu o demonstrație pașnică, dar vibrantă, în care lozinci unioniste și alte strigări se ridicau în aer ca niște păsări neliniștite. Vocile lor se izbeau de norii grei și reveneau în ecou peste trecători, amestecând solemnitatea zilei cu freamătul viu al prezentului.
Iată-ne la etajul al doilea, acolo unde se afla sala mică — o galerie de artă discretă, dar cu un farmec care te prindea din prag. Este genul acela de spațiu care nu se impune prin mărime, ci prin felul în care lumina se așază pe lucruri și le dă un sens nou.
Pe pereți, tablourile unor pictori contemporani își spuneau poveștile în culori îndrăznețe sau în nuanțe cuminți, fiecare cu propriul ritm, fiecare cu propria tăcere. Unele lucrări păreau să pulseze, altele să șoptească, iar împreună alcătuiau o orchestră vizuală care îți cerea să încetinești pasul și să privești cu adevărat.
Lângă fereastra înaltă, cea care dă spre strada aproape solitară la ora dimineții, ne veghea un pian negru cu coadă, masiv, antic, cu o eleganță care nu avea nevoie de nicio prezentare. Părea un martor tăcut al multor întâlniri, un fel de gardian al emoțiilor adunate în astfel de locuri. Lemnul lui întunecat absorbea lumina rarei raze de soare, iar clapele, ușor tocite, păstrau în ele ecouri de recitaluri trecute.
În separeul deschis al galeriei, ca un mic sanctuar al dialogului, se afla o masă ovală, impunătoare, din lemn greu, lustruit de ani și de mâini. Ne-am așezat de-a lungul ei, fiecare găsindu-și locul firesc, într-o așezare care nu avea nimic rigid, ci doar liniștea unei întâlniri ce știe să-și pregătească singură decorul.
Totul avea aerul unei dimineți care presimte că urmează să se întâmple ceva important, dar nu se grăbește să o anunțe. Se mulțumește să așeze lumina, să adune oamenii potriviți în același loc — și apoi să lase cuvintele să-și găsească drumul.
După câteva clipe în care saluturile s‑au împletit cu urări calde de început de an, iar bucuria revederii ne‑a luminat chipurile ca o rază strecurată prin norii dimineții, atmosfera din sala mică a galeriei devenise una de tihnă și emoție împărtășită. În acest cadru încărcat de artă și vibrație culturală, domnul Ilie Serediuc, respectabilul Președinte al Ligii Scriitorilor, a deschis cu solemnitate manifestarea zilei, purtând titlul:
„Sub semnul Unirii – Lecturi și reflecții eminesciene”.
Cu o cordialitate firească, domnia sa i‑a salutat pe toți cei prezenți și, înainte de orice cuvânt, ne‑a invitat să ascultăm emoționanta lucrare a lui Vasile Alecsandri, „Hora Unirii”. Ne‑am ridicat cu toții în picioare, iar vibrația acelui moment solemn a trecut prin noi ca un fior comun, ca o punte între generații. După ce ultimele acorduri s‑au stins în aerul încărcat de emoție, ne‑am reluat locurile, păstrând în priviri o lumină aparte.
A urmat apoi felicitarea adresată distinsei autoare Angelica Manole, selectată dintre cei nouă autori care și‑au trimis volumele la Cluj pentru alegerea „volumului anului”. Domnul Serediuc a dat citire și mesajului transmis de Președintele Ligii Scriitorilor din România, scriitorul Alexandru Florin Țene, mesaj primit cu aplauze unanime, „la scenă deschisă”.
În minutele următoare, președintele ne‑a adus în atenție noutățile editoriale, prezentând cu bucurie volumele recent apărute:
- „Peste granița visării” – autoare Ana Văcărașu, prezentă cu încă trei volume;
- „Între muze și iubiri – poezii” – al distinsului poet Onuț Lideriu;
- „În așteptarea lui Moș Crăciun” – o încântătoare carte de colorat semnată de Marian Cristian Gorun;
- „Picuri de Lumină” – al scriitoarei Elea Butnariu, prezentă și cu alte două volume;
- Revista gorjeană a Cenaclului „Expresia Ideii”, fondată de Marian Bendou;
- Iar vedeta zilei: prestigioasa revistă trimestrială „Agora literară”, publicație a Ligii Scriitorilor din România.
A urmat apoi momentul în care doamna Mimi Rotariu, Secretar General al Filialei Nord‑Est Iași, cu eleganța‑i binecunoscută, a oferit diplomele de excelență restante (din 27 decembrie 2025) distinselor autoare Elena Milea și Mihaela Berari.
Domnul Serediuc a felicitat, de asemenea, pe doamna profesor și autoare Elena Bostan, laureată a Diplomei și Trofeului „Mihai Eminescu” pentru creație literară (proză), precum și pe doamna profesor Ecaterina Lungu, premiată de Asociația Scriitorilor și Artiștilor „Voievozi de Obcină” din Câmpulung Moldovenesc.
A urmat un moment de sensibilitate poetică: Angelica Manole a citit poezia „Prima Enigmă”, creație a poetei Ana Văcărașu, ambele fiind răsplătite cu aplauze furtunoase.
În continuare, doamna Mimi Rotariu l‑a invitat pe domnul profesor Solo Rotenstein, care a dat glas unei impresionante conferințe tematice despre Mica Unire, intitulată:
„Cum a trăit Mihai Eminescu evenimentul de la 24 ianuarie 1859”.
Am aflat astfel că Eminescu a primit vestea Unirii cu o bucurie instinctivă, curată, copilărească, împodobind casa cu ramuri de brad verde, ca într‑un ritual al speranței. Idealul unității naționale i‑a rămas credință de‑o viață, devenind – cum l‑a numit autorul – un „înaintemergător” al acestui vis de fier.
În încheiere, domnul Rotenstein ne‑a îndemnat ca o zicere a poetului să ne fie deviză în anul ce tocmai începea:
„Unirea românilor este visul meu de fier.”
A urmat urarea sa caldă: bucurii autentice, unitate, succese – primită cu aplauze binemeritate.
Apoi, doamna Mimi Rotariu a invitat‑o pe fermecătoarea profesoară Elena Bostan, care ne‑a cucerit printr‑o conferință liberă și profund emoționantă despre Eminescu. „Eminescu este unicatul nostru, este limba artistică românească, este conștiință patriotică, perfecțiune clasică și spirit romantic. Eminescu este opera lui”, a spus cu înflăcărare. Discursul s‑a încheiat cu o recitare impecabilă, aproape integrală, a Scrisorii I, moment primit cu aplauze îndelungi.
După mulțumirile adresate, Mimi l‑a invitat pe talentatul și carismaticul poet Nicu Stancu, care ne‑a citit poezia „Moldova lui Ștefan”, creație dedicată zilei.
A urmat o nouă mini‑conferință, susținută cu măiestrie de poeta și prozatoarea Ana Văcărașu, care a subliniat că Eminescu a ridicat literatura română la un nivel de maturitate artistică fără precedent, exemplificând prin versuri ce „se citesc cu sufletul”.
Angelica Manole a revenit cu poezia proprie „Nașterea veșniciei românești”, urmată de poetul și umoristul Doru Melnic, care a destins atmosfera cu o întâmplare amuzantă din tinerețe, apoi a recitat impecabil poeziile „Suntem o națiune” și „Pașii lui”, dedicate lui Eminescu.
Apoi, minunata profesoară, pictoriță și poetă Ecaterina (Cati’) Lungu ne‑a dăruit un catren delicat, intitulat „Atunci, Doamne…” și poezia „Doar plopii”, ambele închinate spiritului eminescian, primind aprecierea unanimă a publicului.
Poetul Onuț Lideriu a citit poeziile „El, Eminescu” și „Ziua Unirii”, urmat de poeta Elena Milea, cu emoționanta „Scump pământ”.
Apoi, poeta Viorica Marcu ne‑a împărtășit poezia „Tu, Luceafăr”, Mimi Rotariu a dat citire poeziei ,, Lui Eminescu’’ ascriitoarei Veronica Rusu-Bucico, care nu a putut fi prezentă la eveniment.
Încântătoarea autoare Martha Eșanu a susținut un discurs emoționant despre Unire, unioniști, domnitori și personalitățile care au contribuit la realizarea marelui act istoric, evocând și rolul remarcabil al Cocuței Vogoridi.
Au urmat lecturi din creația personală ale poeților Anatolie Coșuleanu – „Despre Eminescu” și „Uniți prin spirit și simțire” – și Mihaela Berari – „Tu n‑ai plecat”.
Doamna profesor Elena Bostan a revenit cu o recitare fermecătoare a poeziei eminesciene „Peste vârfuri”.
Profesorul și poetul Gheorghe Gireadă ne‑a oferit două dintre creațiile sale, iar poetul și umoristul Nicu Stancu a încheiat seria lecturilor cu poemul‑legendă „Cel de‑al Șaptelea”, dedicat familiei Eminovici. Aplauzele au curs din belșug pentru fiecare autor.
Profund impresionat de atmosfera creată în egală măsură de către toți participanții, domnul Ilie Serediuc a închis întâlnirea cu un gând cald, amintind despre ședința Comitetului Director din 30 ianuarie și mulțumind tuturor pentru prezență și contribuția lor la această după‑amiază încântătoare.
Eugen Paul -Popa
