Prolificul scriitor Al.Florin Țene vine în fața cititorilor cu o carte deosebită. Spun asta pentru că, realmente, literatura – în diferitele ei etape – abundă de portrete, medalioane, culegeri de CV-uri ș.a., despre cei care, au făcut ceva în viața lor. Jurnaliștii însă sunt, de regulă, ignorați, fie pentru că, în presa scrisă, anonimatul semnăturii asigură o identitate după imaginația cititorului, fie pentru că jurnaliștii de radio și televiziune au efemerul de partea lor, neîngăduind clipei să zăbovească prea mult asupra faptului cotidian, mereu și mereu în schimbare.
Nu cu multă vreme în urmă, profesorul universitar Ion Haineș a publicat o foarte interesantă și utilă carte despre „Publicistica marilor scriitori români”. O carte atât pentru publicul larg, cât și pentru facultățile de jurnlism, în care istoria literaturii române este privită din punctul de vedere al jurnaliștilor ce se „ascund” în spatele marilor jaloane din scrisul românesc. Evident că această carte nu și-a propus și nu a putut cuprinde jurnaliști de pe întreg cuprinsul României, jurnaliști dedicați scrisului literar și artistic în egală măsură cu colegii lor bucureșteni. Din această perspectivă, cartea domnului Al.Florin Țene, vine nu numai să completeze un gol în cunoașterea celor care opintesc, zi de zi, în modelarea cuvântului scris, ci și să aducă un omagiu acelor figuri proemintete din literatura și jurnalistica de la noi, oameni ce s-au dedicat întru totul bucuriei de a ține trează conștiința cititorului de ieri și de azi:
„Acesti oameni nu au privit gazetăria ca simpli meseriași ai cuvântului, ci ca pe o vocație. Ei au știut să împletească luciditatea observației cu forța expresiei artistice, transformând articolele lor în adevărate documente de cultură.”
Și undeva mai departe:
„Am simțit nevoia să scriu această carte nu doar din respect pentru memoria lor, ci și din dorința de a arăta tinerelor generații că gazetăria adevărată nu este o profesie a compromisului, ci una a responsabilității și a curajului… Prin evocara acestor mari personalități, am dorit să fixez în conștiința publică ideea că presa, atunci când este făcută cu vocație și cu dragoste de adevăr, nu rămâne doar un ecou al clipei, ci devine parte integrantă a patrimoniului spiritual al națiunii”.
De la Dumitru V.Marin (care a dominat publicistica din Moldova), la clujenii Iulian Patca sau Ionuț Țene, Dumitru Velea (Olt), Ion Popescu-Brădiceni (Gorj), sau nume sonore din diaspora românească sunt aduși în instanța lirică a cuvântului bine temperat, ca demni urmași ai lui I.H.Rădulescu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nechifor Crainic sau Pamfil Șeicaru ș.a. Fractaliile bine definite realizează punți de trecere între documentul ce evită mereu malpraxisul jurnalistic și literatură plăsmuită uneori intenționat, alte ori fără de voie. Toți autorii însă – vechi sau noi – sunt aleși după stricte calități publicistice și producători de neîndoielnice valori literare.
Volumul „Ziariștii care au transformat clipa în veșnicia artei” are darul de a nu face diferențieri geografice, rabaturi culturale, sau de valoari literare. Menționarea operelor scrise de către autori care au trăit sub umbra bogăției metaforice și a tonului elegiac, înfruntând – fiecare generație, am putea spune – atât cenzura nemiloasă, cât și echilibrul și sustenabilittea din primii ani ai libertății de exprimare, aduce un plus de valoare și un spectru nou nemuririi literaturii române. Iar legăturile subterane dintre personajele principale (ziariști și literați, deopotrivă), din conexiuni aparent invizibile, alcătuiesc o atmosferă de surprinzătoare unitate.
Mi-ar place, zău, să găsiți și să citiți această carte! Veți constata, la o analiză atentă a textelor, măsura exactă de celor care au ales calea firicită, până la urmă, a demersului vremilor trecerii noastre, în conotații și denotații ce țin de filosofia prozei și poeticii naționale.
Radu VIDA
