Luni, 1 septembrie 2025, Aula Academiei Române a găzduit simpozionul omagial „Traian Vuia – 75 de ani de la trecerea în eternitate”, organizat în colaborare de către Secţia de Ştiinţe Tehnice a Academiei şi Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Tehnicii (DIT). Din păcate, desfăşurat înainte de ora amiezii, simpozionul a adunat prea puţini dintre membrii înaltului for academic, dar şi din afara acestuia, deşi evenimentul se anunţase a fi unul de înaltă ţinută ştiinţifică.
Cuvântul de deschidere a aparţinut academicianului Nicolae-Victor Zamfir, vicepreşedinte al Academiei Române, care i-a salutat pe cei prezenţi şi a subliniat rolul şi locul lui Traian Vuia în istoria aeronauticii româneşti şi mondiale, punctând câteva momente importante din viaţa şi activitatea acestuia.
În continuare s-a trecut la prezentarea comunicărilor, prima fiind susţinută de către academicianul Dorel Banabic, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Tehnice a Academiei, „Traian Vuia – inventatorul”, în care a abordat trei aspecte importante: aeronautica românească în enciclopediile de largă circulaţie internaţională, o scurtă prezentare a vieţii şi operei lui Traian Vuia şi activitatea de inventator a acestuia, cu prezentarea principalelor sale invenţii.
A doua comunicare, susţinută de către ing. Dan Antoniu, membru în Divizia de Istoria Tehnicii, „Realizări tehnice care au la bază concept şi invenţii ale lui Traian Vuia”, deşi a avut un caracter mai mult tehnic, a suscitat atenţia şi interesul celor prezenţi.
10A treia comunicare, „Traian Vuia (1872-1950) – pionier al aviaţiei, precursor al zborului cu motor”, a fost susţinută de către generalul de flotilă aeriană, dr. Ioan Mischie, din cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene. După ce a prezentat o serie de date privind evoluţia aeronauticii până la Traian Vuia, cu primele încercări de a zbura cu obiecte mai grele decât aerul, acesta s-a referit la dezvoltarea acesteia după momentul Vuia, inclusiv la utilizarea aeronavelor în luptă, dar şi la Muzeul Aviaţiei, unde, în „Sala Traian Vuia”, alături de documente despre istoria aeronauticii române şi mondiale, se află numeroase documente şi obiecte originale ale inventatorului român.
A urmat comunicarea domnului ambasador dr. Radu Homescu, membru în Divizia de Istoria Ştiinţei (CRIFST-DIS), „Traian Vuia şi gândirea sa politică”, un subiect mai puţin abordat din activitatea socială şi politică a acestuia. Astfel, din iniţiativa sa, la 30 aprilie 1918 a fost constituit, la Paris, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania, care milita pentru unirea Ardealului cu România. Comitetul a editat revista „La Transylvanie”, în care Traian Vuia a publicat mai multe articole. De asemenea, Vuia a publicat articole şi în revista „La nation tcheque”, în ambele publicaţii fiind foarte critic asupra modului în care s-a înfăptuit unirea. În timpul celui de-al doilea război mondial Vuia a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi a fost ales preşedinte al primului comitet legal al „Frontului Naţional Român”, unde a depus o muncă asiduă şi a publicat o serie de articole în „La Roumanie Libre”.
Ajuns cu o mică întârzâiere după deschiderea simpozionului, din cauza unor probleme tehnice care au împiedicat decolarea la timp a avionului de la Timişoara, dr. Zoran Markov, din cadrul Muzeului Naţional al Banatului, a prezentat „Punctul Muzeal Traian Vuia de la înfiinţare până în prezent”. Acesta a fost inaugurat în 25 aprilie 2012, în comuna Traian Vuia, şi cuprinde numeroase exponate, documente, fotografii şi machete (aeroplanul Vuia 1, aeroplanul Vuia 2, elicopterul Vuia 2). În cadrul muzeului există o sală dedicată vieţii şi activităţii lui Traian Vuia, în care sunt expuse imagini şi documente istorice din perioada studiilor pe care inventatorul bănăţean le-a făcut la Făget, Lugoj şi Budapesta, precum şi documente legate de perioada petrecută la Paris. De asemenea, este evidenţiată şi activitatea politică a lui Vuia, el fiind delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris, la discuţiile referitoare la Banat. Un loc special este rezervat mărturisirilor urmaşilor lui Traian Vuia.
Simpozionul omagial s-a încheiat cu comunicarea „De la Vuia la Cosmos: zborul ca destin al românilor”, susţinută de generalul locotenent (ret.) dr. ing. Dumitru Dorin Prunariu, membru de onoare al Academiei Române, cel care, de altfel, a şi coordonat evenimentul. Primul cosmonaut român, care în urmă cu 44 de ani petrecea în spaţiu aproape 8 zile la bordul navei spațiale Soyuz-40 și al stației spațiale Saliut-6, a adus un emoţionant elogiu celui care, pentru prima dată în lume, a reuşit să se ridice de la sol cu un aparat mai greu decât aerul, dar şi a altor români care s-au impus în istoria aeronauticii internaţionale (Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Hermann Oberth ş.a). Totodată, Dumitru Dorin Prunariu a rememorat momente emoţionate din timpul pregătirii şi executării misiunii sale istorice în Cosmos, de unde, potrivit acestuia, „privind România de sus, am simţit o mândrie imensă”.
La final, toţi cei prezenţi au fost invitaţi să viziteze expoziţia „Traian Vuia – concept şi invenţii”, organizată de Biblioteca Academiei Române, cu documente din arhiva Traian Vuia, dar şi punctul expoziţional „Traian Vuia în filatelie şi numismatică”, realizat de către ing. Alexandru Bartoc, preşedinte al Fundaţiei Culturale Bartoc şi al Comisiei de Aerofilatelie din România. Au putut fi văzute astfel numeroase materiale, documente (Brevetul Regal Român, Brevet d’Invention, schiţe, desene), fotografii, manuscrise (scrisori olografe, memorii), medalii, cărţi poştale ilustrate, toate aflate sub girul celui omagiat.
Deoarece arhiva Traian Vuia poate fi consultată oricând la Academie, vom insista asupra colecţiei particulare „Alexandru şi Cristian Bartoc”, expusă pe patru panouri filatelice şi în trei vitrine. Potrivit deţinătorului acesteia, idea colecţionării unor materiale cu şi despre Traian Vuia i-a venit cu prilejul deschiderii Expoziției „Traian Vuia”, în octombrie 1957, de la care a păstrat ghidul expoziţiei (piesă expusă în prima vitrină). De atunci şi până astăzi, numărul pieselor colecţionate s-a diversificat şi a sporit mereu, ajungând la ordinul a câtorva zeci de exemplare (medalii, insigne, timbre, cărţi poştale ilustrate, plicuri, cărţi, ziare, reviste, afişe, DVD-uri etc.).
Cele patru panouri expoziţionale pregătite de domnul Alexandru Bartoc conţin timbre şi coliţe, începând de la primele tipărite în ţara noastră şi până în prezent (1956 – 50 de ani la zborul lui Traian Vuia, 1972 – Traian Vuia, 1981 – Traian Vuia, 1998 – primul zbor mecanic cu mijloace proprii de bord, 2006 – Centenarul zborului Traian Vuia, 2018 – Oameni celebri), cărţi poştale simple, cărţi poştale maxime, plicuri omagiale sau comemorative, întreguri poştale, dar şi unele editate în străinătate, cum ar fi cele din Franţa (cărţi poştale alb-negru tipărite după zborul de la 18.03.1906, 2006 – Centenaire du vol de Traian Vuia, Montesson – plic omagial, cărţi poştale ilustrate). De asemenea, pe primul dintre cele patru panouri pot fi admirate copiile a două brevete de inventator obţinute de Traian Vuia în Franţa.
În vitrine, începând de la intrare spre mijlocul sălii, au fost amenajate, alături de ghidul primei expoziţii naţionale Traian Vuia, deja menţionat, numeroase cărţi care evocă viaţa şi activitatea acestuia (autori George Lipovan, Andrei Meţianu, Crişan Toescu, Ion Iacovachi, Ion Cojocaru, Ion Dumitrescu, Dan Antoniu, Sorin Turturică ş.a.), pliantul şi mapa editate cu ocazia sărbătorilor de la Montesson (2006), medalii (Traian Vuia – Pionier al aviaţiei mondiale, 100 de ani de la naştere, Vuia nr. 1 – primul zbor 18.03.1906, 75 de ani de la zborul Vuia 1, Traian Vuia – 100 de ani de la primul zbor la Montesson, Primul zbor cu mijloace proprii de zbor – 100 ani etc.), insigna „Institutul Politehnic Traian Vuia 1967-1977”, o mapă filatelică „Centenar Traian Vuia-2006”, precum şi două casete cu filmul „Traian Vuia, Centenar la Montesson, 1906-2006”, variante în limbile română şi engleză.
Ambele expoziţii au suscitat în mod deosebit interesul vizitatorilor, materialele minuţios expuse, prezentate şi însoţite de explicaţii pertinente dând naştere nu doar unor aprecieri deosebite, ci şi unor discuţii ample pe marginea celor văzute şi auzite. Toate desfăşurate într-o ambianţă plăcută, distinsă, de înaltă ţinută, pusă la dispoziţie de generoasa gazdă a simpozionului, Academia Română.
***
Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872 în satul Surducu Mic (astăzi Traian Vuia, judeţul Timiş), din fostul comitat Caraş-Severin. A efectuat studiile primare în localitatea natală și la Făget, apoi, între anii 1884 şi1892, a urmat Liceul Romano-Catolic din Lugoj, pe care l-a absolvit cu calificativul „eminent”. În anul 1892, s-a înscris la Universitatea Politehnică din Budapesta, secția mecanică, la seral, a urmat timp un an cursurile, dar neavând suficienţi bani, este obligat să renunţe şi se înscrie la Facultatea Drept. După absolvire, practică dreptul în câteva barouri din Banat, iar la 6 mai 1901, obţine doctoratul în ştiințe juridice cu teza „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”.
Atras încă de pe băncile şcolii de problema zborului, Traian Vuia începe să lucreze la primul prototip al unui aparat de zbor, dar, din lipsa banilor, este nevoit să îl abandoneze. În iulie 1902, decide să plece la Paris pentru a-şi îndeplini visul, ducând în bagajele sale proiectul unui original „aeroplan-automobil”, conceput încă din perioada studenției. În Franţa va continua să cerceteze asupra proiectului şi îl va trimite, la 16 februarie 1903, Academiei de Științe de la Paris, for care îi respinge însă proiectul, considerând că „problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis”. Totuşi, Vuia nu abandonează idea, ci îşi brevetază invenţia, obţinând brevetul francez nr. 332.106 din 17 august 1903.
Anii următori sunt ani de muncă intensă pentru Traian Vuia, care reuşeşte să construiască primul său avion, cu un motor nou, tot invenţie personală (brevetată în Marea Britanie în 1904) şi care va fi numit „Vuia 1”. Avionul era realizat dintr-un cadru de ţevi de oţel, cu aripi de pânză, bombate, ceea ce îi dădea aspectul unui liliac (fapt ce a dus la atribuirea poreclei „Liliacul”). Avea o singură elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, o greutate de 250 Kg, o suprafaţă de susţinere de 14 m² şi un motor de 20 CP. Motorul funcţiona cu anhidridă carbonică pe post de combustibil, iar trenul de aterizare era constituit din patru roţi cu pneuri.
Ziua de 18 martie 1906 va înregistra primul succes aviatic al lui Traian Vuia, precum şi primul zbor din istoria omenirii cu un aparat mai greu decât aerul, care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii. Aparatul de zbor al lui Traian Vuia a pornit de pe loc cu ajutorul propriului său motor, a rulat circa 50 metri, apoi s-a desprins de la sol şi a zburat 12 metri la o înălţime de 1 metru. Mai multe ziare ale vremii din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris atunci despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.
Traian Vuia şi-a continuat munca, prin perfecţionarea primului model realizând aeroplanul “Vuia 1 bis“, cu care a făcut numeroase experimente, iar mai târziu a construit un nou aeroplan, numit “Vuia 2”, brevetat în Belgia şi expus la primul Salon Aeronautic, de la Paris (1907). În paralel, Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau, care aveau mai multe rotoare de sustentaţie, cu axe separate; ambele elicoptere au fost experimentate în Franţa (la Juvissy şi la Issy-les-Moulineaux), ambele ridicându-se de la sol. Printre alte invenţii ale sale se află torpila aeriana, realizată în 1917, împreuna cu Victor Tatin, dar şi generatorul de abur cu combustie interna şi ardere catalitică (1928).
După terminarea primei conflagraţii mondiale Traian Vuia a călătorit în România de două ori, în anii 1932 şi 1934, dar se va întoarce definitiv în ţară abia după cel de-al doilea război mondial. Ales membru de onoare al Academiei Române la 27 mai 1946, Traian Vuia s-a stins din viaţă la 3 septembrie 1950, la Bucureşti, şi a fost înmormântat în cimitirul Bellu.
Ionel Novac
sursa : Revista Luceafărul
