Pe atrița, Julieta Georoiu, am cunoscut-o în urmă cu mulți ani la TVR 1, la emisiunea Bravo Bravissimo, emisiune unde eram scenograf. Ea era concurentă, iar eu trebuia să mă ocup de vestimentația ei. Talentată, dăruită meseriei de actor și mai ales un om frumos în toate cele date de Dumnezeu, ea m-a cucerit și m-a făcut să o prețuiesc în toate ipostazele profesiei de actor și dascăl în arta teatrală.
M.P Ce este arta dramatică pentru tine? De când ai observat ce importanță au cuvintele rostite pentru spiritul tău?
J.G Arta dramatică este felul meu de a fi în lume. Este limbajul prin care înțeleg, transform și redau viața.
Nu e neaparat o alegere făcută rațional, o alegere conștientă, e parte din felul în care simt, gândesc, trăiesc. A fost acolo dintotdeauna, ca un mod de a înțelege lumea și de a pune ordine în tot ce simțeam prea intens, e ceva ce m-a locuit dintotdeauna, ca un instinct de a exprima ce nu poate fi spus altfel.
De mică am simțit că rostirea cuvintelor în profunzime are puterea de a vindeca, de a clădi punți între oameni și de a da sens emoțiilor greu de dus. De asemenea, arta dramatică este locul în care realitatea se întâlnește cu sensul. Nu e doar o meserie, ci o chemare de a transforma experiențele, uneori dureroase, alteori sublime, în adevăr rostit. Am înțeles devreme că, pe scenă, poți spune ceea ce în viață nu îndrăznești. Cuvintele, când sunt spuse cu sens și inimă, pot să aprindă lumină în ceilalți. Le-am simțit forța încă din copilărie și adolescență, când teatrul a devenit pentru mine refugiu și eliberare. De atunci, nu m-am mai desprins. Cred că teatrul ne dă voie să fim complet vii, vulnerabili, sinceri, curajoși.
Cred cu toată inima că arta dramatică este cea mai frumoasă și rapidă metodă de dezvoltare personală pentru copii și adolescenți. E un spațiu în care înveți să te cunoști, să ai curaj, să asculți și să te exprimi cu adevărat. De aceea, am ales să-mi dedic viața lucrului cu ei.
M.P. Îți împarți timpul cu tânăra generație. Care sunt obiectivele, rezultatele și satisfacțiile acestui proces de dăruire?
J.G Tinerii sunt oglinda lumii care vine. Lucrul cu ei e o investiție în viitor, dar și în prezentul nostru uman. Îmi propun, prin tot ce fac, să le ofer un spațiu real de expresie, în care să se simtă văzuți, ascultați, validați.
Rezultatele se văd în evoluția lor, în felul în care cresc nu doar ca actori, ci și ca oameni: mai liberi, mai curajoși, mai conectați cu propriile emoții.
Iar satisfacția mea vine din transformările lor, din momentul în care își dau voie să fie ei înșiși și descoperă că e suficient.
Cred foarte mult în autenticitate și în formarea unui set de valori sănătos prin piese care vorbesc despre condiția societății contemporane, atât prin exemplu, cât și prin puterea anti-exemplului. Pentru că, să recunoaștem, generația tânără are nevoie de înțelegerea proprie, autentică, a lumii de azi, ca mai apoi să îi dăm frâu liber la exprimarea vocii puternice a copiilor noștri. Viitorul e măreț, trebuie doar îndreptat în direcția potrivită a iubirii, virtuozității și respectului față de OM.
M.P. Care este misterul reușitelor tale? Pentru meseria de actor/profesor este nevoie de har?
J.G. Cred că harul este o scânteie, dar devine lumină doar dacă o hrănești cu pasiune, muncă și sinceritate. Am avut norocul să simt devreme chemarea, dar și luciditatea de a învăța constant.
Poate că „misterul” stă în felul în care aleg să rămân mereu deschisă. Să simt, să învăț, să nu devin niciodată prea sigură pe mine. În profesia de profesor, harul înseamnă să știi să vezi dincolo de zidurile unui copil sau adolescent și să nu renunți până nu ajunge să strălucească cu lumină proprie.
M.P. Enumeră câteva din reușitele tale profesionale. Cum ai primit succesul?
Cele mai importante reușite ale mele sunt legate de copiii mei, Petru și Victor, și de Victory of Art.
Petru și Victor sunt pentru mine un dar și o misiune. Sunt doi copii sinceri, autentici, sensibili și frumoși, iar ceea ce mă preocupă cel mai mult este sănătatea lor emoțională, psihică și fizică, precum și educația lor, ca oameni liberi, buni și puternici.
Petru a fost nominalizat pentru cel mai bun SOLO la Hollywood Fringe Festival in 2024 , joacă deja în spectacole de teatru, a filmat 3 scurtmetraje anul acesta și a fost selectat pentru showcase-ul internațional Lee Strasberg, un parcurs artistic de profunzime, clădit cu muncă, pasiune și conștiință. Victor, la rândul lui, este un copil extrem de empatic, cu un univers interior puternic și în formare. Învăț zilnic de la ei.
M.P Despre Victory of Art ce ne poți spune?
J.G Victory of Art nu este o școală de actorie. Este un spirit.
Spiritul că poți orice. Că ești bine exact așa cum ești. Că bucuria ta contează.
Este locul în care copilul si adolescenții nu doar învață teatru, ci se descoperă pe sine cu tot ce sunt: sensibili, haotici, strălucitori, fragili, curajoși. E un spațiu de încredere reală, în care se naște libertatea.
Printre realizările de care sunt mândră se numără Festivalul Național de Teatru al Adolescenților Victory of Art, aflat deja la a zecea ediție, prima stagiune de teatru din țară cu și pentru adolescenți, TEEN STAGE, în care jucăm în regim profesionist peste 30 de producții teatrale ale școlii, primul musical generation-fusion, „Dacă noi ne iubim”, 100% un concept original pe muzica trupei Holograf, la fel și „Put Your Hands in the Air”, care este primul musical original cu/despre/pentru adolescenți din România.
Sunt mândră și de proiectele realizate în parteneriate cu instituții publice, prin care oferim cursuri gratuite de teatru elevilor din liceele de stat, finalizate cu spectacole – cum au fost Super Summer School sau TEEN ART PERFORMANCE.
Mă implic mult în proiecte sociale, cu impact educativ, precum “Șansa”, “Vorbește-mi”, proiectul anti-drog “A fost un copil slab” sau “Love Revenge”, despre pericolul pornografiei
infantile. În parteneriat cu AFCN, primării și fundații educaționale, Victory of Art organizează ateliere, școli de vară, campanii sociale și spectacole tematice, devenind un model de educație alternativă prin teatru.
Iar la final, am marea satisfacție să văd cum copiii crescuți la Victory of Art, pe care îi susținem în parcursul lor spre facultățile de teatru din țară și din străinătate, ajung actori profesioniști apreciați.
Unii dintre ei mi-au spus: „Juli, tu mi-ai deschis drumurile”, „Juli, tu mi-ai zis că pot”, „Juli, tu ai visat că intru cu 10 la UNATC și așa a fost”.
Succesul l-am primit cu bucurie și recunoștință, dar mai ales ca pe o responsabilitate: să continui să ofer, să creez contexte reale de creștere și să rămân conectată la visul cu care am pornit.
M.P. Vom lucra din nou împreună la construcția unei piese de teatru. „Lasă-mă să mor!” a rul și dramaturgului, Ștefan Dumitrescu, propus de mai mulți ani pentru opera literară de valoare la Premiul Nobel. Acesta, anul trecut la Gala Premiilor revistei de teatru Rinocerul, dl Dinu Grigorescu, Directorul revistei, cunoscutul comediograf, mi-a acordat Premiul Opera magna pentru întreaga activitate dramaturgică. Ștefan Dumitrescu are o operă dramaturgică bogată, peste 25 de piese de teatru, dintre care 15 piese premiate la Concursurile naționale de dramaturgie. Este autorul lucrării de teatrologie intitulată „Viziune Sistemico-cibernetică asupra spectacolului de teatru și a textului dramaturgic” .
Vei avea rolul unei pictorițe, o sand artistă talentată, nevoită să emigreze din România. Cum simți sufletul celor care sunt nevoiți să emigreze departe de țară?
J.G. Sufletul celui care emigrează nu pleacă niciodată întreg. Rămâne ceva în pământul de-acasă, o parte din rădăcină, o parte din limbajul inimii, o parte din privirea care înțelege totul fără explicații. Rolul Rodicăi Dragomirescu, această artistă plecată din România în căutarea unei vieți mai demne, dar care își cară cu ea și iubirea, și neîmplinirea, mi-a dat voie să ating o durere subtilă, aproape imposibil de rostit: aceea de a fi mereu „între lumi”, dar pe deplin în niciuna. „Lasă-mă să mor” nu este doar o piesă despre doi oameni, ci despre toți cei care, oriunde s-ar afla, nu mai pot fi nicăieri complet „acasă”.
Emigrarea înseamnă curaj, da, dar și o rană care nu se închide. Un exil nu doar geografic, ci și spiritual. Mulți își imaginează că „afară” este soluția, dar pentru un suflet sensibil, acolo e și locul în care te descoperi străin nu doar de ceilalți, ci uneori și de tine. Cei care emigrează duc în ei un dor care nu se poate traduce și o forță interioară de a-și construi sensul printre străini. Iar teatrul, poate singurul loc în care o astfel de ruptură poate deveni frumusețe, este podul prin care acest suflet mai poate ajunge acasă.
Sufletul celor care pleacă e adesea o valiză cu două compartimente: unul plin de dor și altul plin de speranță. E o tensiune continuă între ceea ce lași și ceea ce încerci să construiești.
Am simțit acest contrast și prin fiul meu, care trăiește și lucrează acum în Los Angeles. În spatele reușitelor, știu câtă dorință, câtă luptă interioară și câtă dragoste de acasă se duc cu el peste ocean.
M.P. Care este sursa luminii tale? Ce ai dori să lași în urmă ca dascăl de emoții?
J.G. Lumina mea vine din iubirea pentru oameni, viață, pentru teatru, pentru copii și adolescenții care încă îndrăznesc să viseze. Din credința că arta are forța de a schimba, de a vindeca și de a reconstrui suflete.
Aș vrea să las în urmă nu doar o școală, ci un context în care teatrul nu e doar un exercițiu artistic, ci un drum spre sine.
Și poate cel mai mult, aș vrea să rămână în amintirea celor cu care am lucrat o voce care le-a spus cândva: „Ești suficient. Și meriți să fii văzut, auzit.”
Ca mentor, mi-aș dori să las în urmă o generație de copii și adolescenți care știu cine sunt și nu se tem să o arate. O școală care îmbină performanța artistică cu grija pentru om. Și o amintire caldă în inimile celor pe care i-am însoțit, fie și pentru o vreme, în devenirea lor.
M.P. În concluzie, discuția noastră cu profesoara, actrița, Julieta Georoiu ne-a oferit o perspectivă bogată asupra lumii actoriei și a importanței pasiunii și disciplinelor în acest domeniu. Experiențele împărtășite ne inspiră și mi-au reamintit cât de esențială este arta în viața noastră de zi cu zi. Îi mulțumesc Julietei Georoiu, pentru timpul și generozitatea cu care și-a împărtășit starea de mentor și cunoștințele. Sunt recunoscătoare pentru dedicația pe care o are față de formarea viitoarelor generații de actori și actrițe. Aștept cu nerăbdare să vedem impactul pozitiv pe care îl va avea în continuare Teatrul, „Victory of Art” ca un stil de viață.
Un tânăr care urmează cursuri de artă dramatică va învăța o gamă variată de abilități și cunoștințe esențiale pentru dezvoltarea sa ca actor și artist. Abordarea complexă a cursurilor de la tehnici de actorie: Include studierea și aplicarea diferitelor stiluri și metode de actorie, cum ar fi metoda Stanislavski, tehnicile lui Meisner, sau improvizația. Aceste metode ajută actorii să devină mai autentici și să interpreteze diverse roluri.Importanța vocei și a dicției clădită prin exerciții pentru îmbunătățire, proiecția și claritatea în vorbire, ajută la comunicarea eficientă a emoțiilor și a dialogului pe scenă.Lecțiile de mișcare care ajută actorii să-și dezvolte conștiența și controlul asupra propriului corp, elemente esențiale pentru interpretări fizice convingătoare sunt al punct forte în școlii Victory Un tânăr care urmează cursuri de artă dramatică va învăța o gamă variată de abilități și cunoștințe esențiale pentru dezvoltarea sa ca actor și artist. .
Julieta Georoiu îi învață să facă analiză de text, le arată cum să citească și să interpreteze un text dramatic, extrăgând motivațiile și emoțiile personajului.Lucrul în echipă precum și multe exerciții și jocuri de grup ajută la dezvoltarea capacității de a colabora cu alți actori, ceea ce este esențial în producțiile teatrale. Dacă am aminti și dezvoltarea abilității de a reacționa spontan și creativ la diverse situații scenice, ajutându-i pe actori să fie mai flexibili și mai adaptabili asta ar fi măiestria improvizației. Aceste tehnici pentru a crea personaje credibile și complexe, prin studierea și dezvoltarea acestora din perspectiva psihologică și emoțională se pot numi o adevărată școală altfel, o instruire, un aspect esențial al carierei oricărui actor cu stil „Victory of Art” ca un Stil de Viață. Inchei acest interviu cu mulțumirile mele și vorbele Julietei Gioroiu: ,,Facem artă, dar facem și educație. Educație prin artă. Creștem artiști, dar mai ales creștem oameni frumoși, drepți, destepti, care au ceva de spus.”
Mariana Pachis
Regizor film
