Am intâlnit un om special, Marcus-Sebastian Nemeș inginer in domeniul IT, pasionat de creație digitală și, mai nou, autorul unei cărți de colorat pentru copii.
Mariana Pachis: Care este calea profesională pe care îți dorești să plantezi semințele cunoașterii?
Marcus Nemeș: Pare un drum neobișnuit? Poate. Dar, dacă mă întorc în timp, totul are o logică.
Am crescut în Ineu, un orășel din județul Arad, unde mi-am petrecut copilăria printre blocuri, pisici, prieteni buni și idei care păreau prea mari pentru vârsta mea. Am terminat Colegiul „Mihai Viteazul” din orașul natal, la profilul matematică-informatică – probabil prima alegere serioasă care mi-a conturat viitorul. Mai târziu, am devenit student la Universitatea Politehnica din Timișoara. Iar astăzi, sunt Senior Software Developer la o companie multinațională.
Mariana Pachis: Cum a început totul?
Marcus Nemeș: Creativitatea m-a urmărit de mic copil, totul a începând cu YouTube-ul – am fost un copil cu o cameră video, un calculator și câteva idei.
Pe atunci, făceam videoclipuri cu un entuziasm pe care nu mi-l mai pot explica, voiam doar să creez și să mă joc cu ideile pe care le aveam. Fie că filmam un unboxing la un telefon, un tutorial despre cum să instalezi cine știe ce program sau secvențe video din jocurile pe care le jucam cu prietenii, simțeam că… fac ceva. Că las o urmă. Erau clipuri slăbuțe, dar munca din spatele lor îmi dădea un sentiment de libertate creativă. Și nu eram singur – câțiva prieteni aveau și ei propriile canale, ne susțineam și ne încurajam.
Contactul cu fotografia a venit odată cu primul telefon cu cameră foto. Îmi plăcea nespus de mult să surprind cadre din jurul meu.
În 2013 mi-am cumpărat primul aparat foto DSLR, și de acolo lucrurile au început să prindă o formă mai clară. Am fotografiat tot ce se putea: prieteni, evenimente, peisaje. Ulterior, fotografia a devenit mai mult decât o captură a fasciculului luminos prin obiectiv – a devenit creație. A fost perioada în care am învățat din mers, din greșeli și din curiozitate.
Această tranziție m-a condus și spre design digital. Am creat bannere, postere, logo-uri, diferite site-uri sau magazine online. A fost o perioadă în care tehnicul s-a îmbinat cu artisticul și, fără să știu, îmi antrenam abilitățile pentru proiecte viitoare, precum „Keo și Matei”.
Fiecare etapă m-a dus mai aproape de cine sunt azi. N-a fost un plan, ci mai degrabă o succesiune de pași firești, ghidați de curiozitate și plăcerea de a crea. Cred că acolo s-a născut gustul meu pentru proiectele personale. Și exact acel tip de entuziasm m-a împins, ani mai târziu, să creez Keo și Matei.
Mariana Pachis: Despre Keo și Matei ce poți spune?
Marcus Nemeș: Keo nu este doar un personaj desenat într-o carte – este chiar pisica mea. O siameză inteligentă, care face parte din viața mea din 2013. În timp, a devenit mai mult decât un companion: a devenit inspirație. Are personalitate, gesturi memorabile și știe să iși facă simțită prezența, mai ales când încerci să muncești. Așa s-a născut ideea de a o transpune într-o lume ilustrată.
Matei, pe de altă parte, este un băiat curios, cu o șapcă și ochelari – trăsături familiare, poate chiar inspirate din copilul care eram cândva. L-am ales nu doar pentru că rezonează bine în toate cele patru limbi folosite în carte, ci și pentru că mi-a părut natural. Matei e copilul din poveste care se joacă, învață, greșește, descoperă, trăiește. E acel „eu” de demult, dar de data aceasta desenat.
Cartea „Keo și Matei” este formată din 12 pagini, fiecare având o ilustrație alb-negru ce poate fi colorată. De asemenea, fiecare pagină spune o mică poveste despre o activitate de zi cu zi – fie că e vorba de cum Keo refuză apa, cum mănâncă prăjituri sau cum se joacă în grădină cu Matei.
Sub fiecare ilustrație se află patru propoziții simple: în română, engleză, franceză și germană. Am vrut să ofer mai mult decât o simplă carte de colorat – voiam să creez un instrument de joacă și învățare. Copiii pot învăța primele cuvinte în alte limbi, în timp ce se distrează colorând.
Pentru că îmi place să îmbin lumea digitală cu cea fizică, am venit în completarea cărții cu o platformă online. Prin scanarea unui cod QR inclus în carte, copiii pot accesa o interfață interactivă cu:
- lecții audio, unde fiecare propoziție este citită în cele patru limbi;
- un joc de tip quiz, unde copiii trebuie să aleagă imaginea corectă după un cuvânt auzit;
- cântece animate;
Pentru mine, acest proiect a fost ca o punte între două lumi. Cea logică, a programatorului – și cea creativă, a copilului care se pierdea în povești. Acesta nu conține doar cunoștințele tehnice, ci și suflet.
Mariana Pachis: Ce planuri de viitor ai?
Marcus Nemeș: Când vine vorba despre planuri de viitor, trebuie să recunosc că nu mă pierd in gânduri și nu analizez atât de mult. Așa am observat că funcționez cel mai bine. Lucrurile bune mi-au ieșit mereu atunci când am improvizat, când am fost spontan, când m-am lăsat dus de valul ideii de moment.
Deja am în minte o a doua ediție a cărții de colorat, de data aceasta cu un nou personaj – Missy, cealaltă pisică a mea. Ea seamănă cu o pisică norvegiană de pădure: blană bogată, atitudine regală, prezență impunătoare. Ar aduce o altă atmosferă poveștii. De asemenea, mă încântă cu prezența și o broască țestoasă, care e cu mine de 26 de ani. Poate că va apărea în viitoarea ediție, cine știe?
Mariana Pachis: Ce părere ai despre întâlnirile din viața ta?
Marcus Nemeș: De exemplu așa cum v-am cunoscut întâmplător, în contextul unei vizite la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu unde ați avut un proiect altfel într-o săptămână altfel, unde ați vorbit elevilor despre imagine, scenografie, sand art, a fost o așa zisă întâmplare. Cred că fiecare om apare în viața noastră la momentul potrivit, ca o piesă de puzzle care vine în completarea unei imagini în ansamblu.
În câteva minute, mi-am dat seama că avem ceva în comun: aceeași înclinație de a transforma emoțiile în formă, culoare, sunet sau poveste.
Mariana Pachis: Curiozitatea este ghidul tău spiritual? Inspirația este o joacă?
Marcus Nemeș: Privind înapoi, realizez că n-am urmat niciun plan clar, n-am avut o hartă. Am lăsat curiozitatea să mă ghideze; fiecare etapă – de la primul video postat pe YouTube, până la creațiile artistice de azi – totul părea firesc.
Încă descopăr. Încă învăț. Iar arta, indiferent de formă – fotografie, ilustrație, design sau video – rămâne pentru mine cel mai sincer mod de a mă conecta cu lumea.
Dacă am învățat ceva din tot acest drum, e că inspirația se naște din joacă, din curiozitate, din momente aparent banale. Iar când faci ce iubești, lucrurile se aliniază.
Iar asta nu e sfârșitul poveștii. E doar un nou început.
Mariana Pachis: Cu siguranță putem învăța limbi străine în orice moment prin mijloace noi și imagini ce așteaptă să fie colorate. Ce ai propus în cartea ta este inedit, frumos și ofertant. Cartea ta este cel mai bun exemplu că spiritul oamenilor este ludic. Copiii românilor din diasporă ar învăța prin analiză și culoare cuvinte ce ar face magia cunoașterii, ar descoperi cum se traducă imaginile în concretul unei alte limbi. Îmi doresc să poți face lansarea cărții și în Germania sau alte țări pentru că îmi plac ideile tale inovatoare, benefice și pline de fantezie.
Succesul să fie de partea ta mereu așa cum ți-l colorezi zilnic!
Mariana Pachis
