Volumul: ,,Scrisori și alte sacrificii poetice” își începe călătoria către inimile cititorilor însetați de literatură, la editura ECREATOR Baia Mare în anul 2025, Colecția Poesis, aducând în prim plan, doi talentați poeți consacrați, care vor dialoga cu eul poetic, prin versuri de o mare finețe și profunzime, oferind întrebări și răspunsuri existențiale tuturor acelora care vor să descopere frumusețile și tainele lumii, dincolo de ei înșiși.
Sub semnăturile poetei Liliana Moldovan și ale poetului Ioan Romeo Roșiianu, a luat naștere această carte ,,balsam pentru suflet” îmbrăcată în aureola metaforelor, epitetelor și comparațiilor, capabilă să răstoarne sentimentele și trăirile interioare ale celor doi autori.
Coperta poartă parafa inegalabilului Florin Dochia, iar ilustrațiile din conținutul cărții îi aparțin artistei Carmen Mihaela Coca.
Energia pozitivă și creatoare a celor doi poeți navighează pe aripi de cuvinte de la unul la celălalt, oferind emoții vii celor doi coautori.
Ioan Romeo Roșiianu se încumetă să aștearnă în poemele sale întrebările metafizice care-l frământă, iar Liliana Moldovan găsește inteligența și obiectivitatea unor răspunsuri succinte, folosindu-și cuvântul asemenea unui scut de apărare în fața neliniștilor conturate în sufletul răvășit de iubire și dor al poetului ce deschide calea unor scrisori dedicate femeii iubite, muza acestuia, în ;,Dar de viață lungă (Al ei răspuns)”.
,,Zadarnic vrei, iubite, să-mi aduci / buchete de iluzii / purtate-n mâna stângă.
Cum ursitoarele nu mint, / privirea oacheșă și trupul zvelt, un alt crepuscul cer, / și-o altă poposire în cuvânt. / Mai bine am să rămân zeiță-a vieții, muză”.
Astfel, iubita imaginară prinde viață prin condeiul Lilianei Moldovan, cutreierând mintea poetului, iar versurile se animă în sufletele amândurora, păstrând acel echilibru perfect, când ,, pentru prima dată respirația trăgea cu urechea la glasul clipei / inima dădea ghes luminii / umbra amuțea, amuțea, amuțea… ” în ,,Scrisoare despre fericire și tristețea crescută din ea”.
Autorii volumului sunt înzestrați cu o capacitate extraordinară în ce privește abordarea frământărilor sufletești care-i însoțesc pas cu pas, fiecare dintre ei creionând o viziune complexă asupra sentimentului iubirii, asupra vieții și a morții, viziune dobândită în urma numeroaselor revelații personale sau ale apropiaților și completată printr-un studiu individual de evaluare a existențialității omului. Versurile domniilor lor ating sufletele cititorilor, oferind conotații aparte, pentru fiecare om în parte.
Scrisorile lirice ale celor doi poeți constituie o punte de legătură care înnobilează iubirea și sentimentele care se nasc din ea, pledând pentru visurile și dorințele care se nasc și prind viață în momentele de creație.
Figurile de stil abundă pe tot parcursul cărții, oferind o notă aparte vizuală și selectivă și sunt creionate în conformitate cu trăirile interioare pe care ambii autori le gestionează cu ajutorul cuvintelor care îmbracă versurile, cosmetizându-le prin metafore, comparații, epitete și personificări inedite.
În poeziile din cuprinsul cărții, regăsim toate tipurile de rimă cunoscute(împerecheată, încrucișată, îmbrățișată, monorima, rima albă sau rima variată, rima imperfectă), oferind astfel cadrul sonor, organizatoric, semantic și estetic prin care își înfrumusețează versurile și totodată le sporește valoarea literară.
Acest lucru nu face altceva decât să confirme abilitățile poetice ale poetei Liliana Moldovan și ale poetului Ioan Romeo Roșiianu, care demonstrează prin scrierile lor, că sunt desăvârșiți cunoscători ai inimii și minții omului, persoane contemplative și visătoare, care portretizează metamorfozarea sufletului în detalii demne de evidențiat, folosindu-se de figuri de stil ce înnobilează actul liric, îndemnând astfel persoana care lecturează poemele, la profunde introspecții privitoare la existență și spiritualitate.
,,Scrisori și alte sacrificii poetice” este o carte de mare încărcătură emoțională, psihologică și sentimentală, construită în note pline de profunzime, meditative și filozofice, sub formă de scrisori și constatări.
Volumul inserează în cuprinsul său, patruzeci de poeme(câte douăzeci compuse de fiecare autor) aparținând memoriei selective a celor doi poeți, care reușesc să-și ofere unul celuilalt răspunsuri la întrebările care le tulbură echilibrul vieții.
Astfel, Iubita devine centrul universului poetului Ioan Romeo Roșiianu , iar Iubitul sparge tiparele obișnuite ale bărbatului îndrăgostit, prin temele abordate de Liliana Moldovan.
Poeziile reușesc prin structura și titlurile aferente, să străpungă profunzimea sufletelor cititorilor, oferindu-le acestora răspunsuri la multitudinea de reflecții interioare, în special cele cu privire la ocolirea discretă a morții și pașii care-i conduc către momentul final, prin ,,Scrisoare din seara îmbătrânirii mele” sau ,,Scrisoare despre o poezie pe cord deschis”.
În viziunea lui Ioan Romeo Roșiianu moartea se mută la ,,periferia vieții”, alegând singurătatea în urma plecării iubitei: ,,atâta zgomot era de nu mai auzeam viața / scurgându-se-n venele bătrâne / prin sângele gros, moartea făcea nudism cu globulele roșii și albe / beam vin de viață lungă crezând că pot s-o înec / muream puțin câte puțin în fiece clipă și nimeni nu știa”, iar răspunsul poetei Liliana Moldovan liniștește conștiința celui care iubește ,,poezia pierdută”, promițându-i acestuia revenirea iubirii adevărate: ,,Să nu murim în zori, / în cioburi să ne regăsim, / cu mierea din venele întinerite, /iubirea s-o reconstruim.”
Partenera de dialog liric, Liliana Moldovan reprezintă în contextul acestui volum, destinatarul imaginar care oferă ,, Al ei răspuns” prin versuri de înaltă profunzime și sensibilitate fiecărui poem pe care expeditorul Ioan Romeo Roșiianu îl etalează cu ajutorul magiei cuvintelor.
Suntem conștienți că predomină un dialog presărat pe alocuri cu un monolog filozofic, în care Ioan Romeo Roșiianu încearcă să descifreze tainele lumii încărcate de mister și aură intangibilă. Poetul nu ajunge întotdeauna la răspunsul dorit și în repetate rânduri, regăsim în poeziile sale, sentimentul abandonului, al singurătății și al acceptării unui destin trist, care duce inevitabil la o moarte prematură.
Cu toate acestea, observăm o luptă continuă a acestuia, o luptă acerbă a omului aflat în fața morții, coroborată cu o metamorfozare a eului poetic care ajunge să renască din propria cenușă, asemenea păsării Phoenix.
Dumnezeu, entitatea supremă care ne veghează este acel ,,Dumnezeu care n-a uitat să mă trezească și-n dimineața aceasta”, dar pe care poetul îl visează, îl dorește, îi vorbește și căruia i se roagă pentru a nu fi abandonat.
Pe de altă parte, Liliana Moldovan dă curs implorării din ,,Scrisoare despre dragostea care doare și trezirea din vis” Dusă de val, /am crezut în umbre de iubire, / arzând”, clarificând abandonul:
,,Mă părăseai în poemul de ieri / din geloziile mele fugeai / spre nicăieri!”
Aceste sentimente încărcate de amărăciune din partea celor doi poeți, agonizează sufletul obosit de dorul pentru iubita/iubitul care i-a părăsit și reprezintă un strigăt și un țipăt uneori mut, transformat într-un mănunchi de rugi închinate inimii, pe care pe o simt ca un vid, lipsită de rezonanță și trăire interioară. Inima este simbolul iubirii, nucleul moral, spiritual și emoțional al ființei umane, căci de la ea pornește destinul pe care Creatorul ni l-a hărăzit.
O inimă surdă, este o inimă care poate rămâne impasibilă, o inimă la care nu răzbat dorințele și visurile poetului/poetei, iar acest aspect, conduce la rugi implorate zadarnic, fără un rezultat palpabil. Se întrezărește astfel, un motiv copleșitor pentru ca un om deznădăjduit, să fie nevoit să rostească în gol cuvinte care nu vor fi auzite niciodată, cuvinte care vor duce pe parcurs la alterarea eului poetic în confruntarea cu Dumnezeu, ajungând în cele din urmă să rostească cu toată ființa sa: ,,Ploua turbat, Iubito, și părea că cerul e mânios pe mine / că Dumnezeu m-a părăsit în mijlocul lumii, Iubito.”
,,Al ei răspuns” este marcat de încărcătură afectivă și nu reușește altceva, decât să adâncească prăpastia dintre cei doi îndrăgostiți: ,,Te-am visat în ploaia lacrimilor mele. / Stingher, nesigur, / înmărmurit solist boem. / Se făcea că erai la cheremul picăturilor reci, / încurcat în deșarte cuvinte, / pierdut în chemări absurde, / încremenit ofilita-mi iubire.
Mai știi, iubite? / Glastra inimii mele se spărsese deja, / înainte să te fi știut, / când mai credeam în iubire. / Atunci îmi hrăneai fluturii sufletului / cu avide speranțe”.
Pentru Ioan Romeo Roșiianu, persoanele dragi care l-au părăsit plecând într-o lume lipsită de bilet dus-întors, îi readuc sentimentul dorului față de acestea și o multitudine de regrete referitoare la lucruri pe care nu le-a făcut în perioada cât se aflau în viață.
Aflat în pragul vârstei a treia, Ioan Romeo Roșiianu își strigă iubita, copleșit de singurătate și boală.: ,, Iubito, unde ești?”, deopotrivă cu dorul pentru părinții săi: ,, Iubito unde ești să-mi vezi arginții / cu care vreau să cumpăr dimineața / să-ntorc în viața mea părinții să-mi șteargă de durere fața”.
Spațiul emoțional și plin de sensibilitate și profunzime creat de cei doi autori, este unul ales cu grijă, creând un tablou în care descrierile abundă, dar în același timp, oferă și răspunsurile versatile cu privire la gândurile pe care aceștia le reiterează des.
Liliana Moldovan îi răspunde fără menajamente ,,iubitului meu cu dorul răscolit”, pentru a-i curma acestuia ,,întristarea viscolită” și ,,culoarea plânsului din sânge”: ,, Secundele nu mai au timp. / Răbdarea rău mă frânge. / Iubitul meu „cu dorul răscolit” / Îmi pregătesc plecarea. / Zarea-mi plânge!
Ioan Romeo Roșiianu ne întâmpină cu iubirea sinceră, încărcată de adulație și nealterată în timp, pentru mama sa: ,,să-mi zică mama basmul cu viteji / cu zâna aia putred de frumoasă / să stăm la geamul nopții treji / din patimi să ne facem casa”, pe care o consideră liantul iubirii.
Femeia iubită, adorată de Ioan Romeo Roșiianu și de care se simte îndrăgostit chiar și când aceasta nu mai există fizic lângă el, devine izvor de inspirație care îi canalizează energia și puterea să scrie versuri.
Printr-un concurs de imaginație, poetul subliniază trăsăturile unei ființe care-l salvează de fiecare dată când se află cu un picior pe marginea unei prăpăstii, datorită luminii pe care o degajă, încercând să-l scoată din întunericul care s-a prăvălit peste el, într-un anumit moment de derută din existența sa.
Ființa care îi umple acel gol al singurătății este conturată în acest volum de Liliana Moldovan, care oferă prin valoarea personală a versurilor sale, intimitatea creativă desprinsă din percepția iubirii.
Pentru a reflecta aceste revolte interioare existente în compoziția versurilor, sunt pictate de cei doi poeți, fiorii iubirii care înfruntă obstacolele apărute în drumul metamorfozării omului, readucând în prim plan scene din natura înconjurătoare și Celestul dăruit prin: soare, lună, stele, ploaie, Dumnezeu, Înger, etc.
Dincolo de tristețea și amărăciunea aflată în spatele cuvintelor, Ioan Romeo Roșiianu are capacitatea extraordinară a poetului care se reinventează și face pace cu el însuși, cu Dumnezeu și cu sufletul său, compunând poeme care ating inimile tuturor.
Aceeași constatare este valabilă și în cazul poetei Liliana Moldovan care ține ridicată ștacheta la oferirea răspunsurilor pentru fiecare poem caracterizat prin întrebări metafizice de către Ioan Romeo Roșiianu.
Ioan Romeo Roșiianu s-a născut în municipiul Roșiorii de Vede, județul Teleorman, la data de 3 august 1969.
Debutul său literar a fost în anul 1983, cu un grupaj de poezii în ”Teleormanul literar si artistic”, iar debutul editorial: a avut loc în anul 1994, cu volumul de versuri: ,,Unghi al durerii”, apărut la Casa de Editură PANTEON, din Piatra Neamț.
De-a lungul anilor, acesta a publicat numeroase volume, atât în țară cât și în străinătate. A fost în același timp și coautor, critic literar, promotor cultural, etc.
Ioan Romeo Roșiianu a scris poezie, proză, eseu și critică literară în revistele importante din România, inclusiv dincolo de granițele ei, obținând premii importante la diferite concursuri și festivaluri din țară și străinătate. În prezentul volum, revine ca și coautor alături de poeta Liliana Moldovan.
Ioan Romeo Roșiianu participă ca și coautor în numeroase proiecte:
– „Acatistele Maicii Domnului”- Editura IULIUS, Baia Mare, 2002, religie, Ediția I – a, coautor, alături de ÎPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului
– „Acatistele Maicii Domnului”- Editura IULIUS, Baia Mare, 2003, religie, Ediția a – II – a, coautor, alături de ÎPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului şi Sătmarului
– „Scrisori de dragoste eternă”– Editura ECREATOR, Baia Mare, 2018, versuri, coautor, alături de Alina Florica
– „Scrisoare și destin”– Editura ECREATOR, Baia Mare, 2018, versuri, coautor, alături de Alina Florica
– ,,Scrisori de dragoste nemărginită”– Editura ECREATOR, Baia Mare, 2019, versuri, coautor, alături de Alina Florica
– „Prizonierii Cuvântului”– Editura ECREATOR, Baia Mare, 2019, versuri, coautor, alături de Iustinian George Paiuc
– „În cetatea îngerilor”– Editura AMANDA EDIT VERLAG, București, 2019, versuri, coautor, alături de poeta albaneză Albina Idrizi
– „Daruri divine – vol 10”- Editura AMANDA EDIT VERLAG, București, 2020, versuri, coautor, alături de Marinela Belu – Capșa,Alina Narcisa Cristian, Daniel Achim Harabagiu, Mihaela Huțanu și Daniela Micu.
– „Daruri divine – vol 13”- Editura AMANDA EDIT VERLAG, București, 2020, versuri, coautor, alături de Petronela Apopei, Maria Tasente, Flori Gomboș, Dan Drăguș și Diana Teodora Cozma.
Liliana Moldovan face parte din Liga Scriitorilor din România din anul 2015. În prezent este președinta filialei mureșene a LSR a pe care o conduce împreună cu Mircea Dorin Istrate, care este președintele onorific al LSR-Filiala Mureș.
În 22 martie 2022, împreună cu scriitorii Mircea Dorin Istrate, Viorica Feierdan și Dorian Marcoci, pune bazele cenaclului literar „Aurel Filimon”.
Pe lângă experiența profesională dobândită la Biblioteca Județeană Mureș, unde activează de peste 25 de ani, este redactor șef la Agenția de presă AȘII ROMÂNI, cu sediul la Nuremberg, Germania.
În anul 2009, de când a început să colaboreze cu agenția de presă destinată românilor din Germania, Liliana Moldovan a devenit director onorific al Bibliotecii „Ion Minulescu” din Nuremberg. În 2021 devine membră a UZPR.
Este redactor-șef la ziarul tipărit „Vocea ta” – „Deine Stimme”(Germania), colaborează cu cotidianul „Cuvântul liber” și revista „Cadran : Jurnal Mureșean” (Târgu-Mureș) și a publicat în revistele : „Agora Literară”, „Luceafărul”, „Napoca News”, „Eminesciana”, „Impact : revistă de cultură”, „Sintagme codrene”, Revista ECREATOR , „Bibliotheca Septentrionalis”, „Poezii pentru sufletul meu” (Canada) și altele.
În vara anului 2024 înființează revista online „Orizonturi mureșene”, revista literară a Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor din România.
În 2024 primește două distincții importante:
1. „Diploma Stejarul de Aur”, din partea redacției Revistei „POEZII PENTRU SUFLETUL MEU”, Montreal, Canada, 2023 și „Premiul cu Titlul de Merit” la Secțiunea Creații literare, în cadrul Concursului Gala Artelor la Ceas Aniversar, ediția a 4-a, 2023, Montreal, Canada.
2. Premiul anual din partea Ligii Scriitorilor din România la secțiunea „Cartea de publicistică literară“ pentru volumul „Cuvinte cu parfum de scorțișoară “, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca.
CĂRȚI PUBLICATE :
1. „Indiscreții în bibliotecă : Antologie de studii și eseuri” , Târgu-Mureș : Editura Nico, 2009.
2. „Introducere în managementul serviciilor de bibliotecă”, Cluj Napoca, Editura Dacia XXI, 2011.
3. „Punerea pe gânduri: interviuri”, Târgu-Mureș, Editura Nico, 2012, 219 p.
4. „Punerea pe gânduri: interviuri”. Ediție revăzută și adăugită, 2013, Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 264 p., 2013
5. „Pași prin Bibliosferă: Interviuri”. Vol. I. Editura Ecou Transilvan, 236 p., 2013
6. „Pași prin Bibliosferă: Interviuri”. Vol. II . Editura Ecou Transilvan, 120 p., 2015
7. „ Eroii imposibilului : Poveștile de succes ale unor persoane cu dizabilități din țară și din străinătate ” . Editura Ecou Transilvan, 176 p., 2016. Volumul a primit medalie de argint la Salonul de carte Euro Invent din Iași.
8. „Introducere în managementul serviciilor de bibliotecă”, Ediția a II-a revăzută și adăugită cu 100 de noi pagini cu articole, studii, comunicări, Editura Ecou Transilvan, 2017
9. „Convorbiri sub aura speranței : Povești de succes ale unor persoane cu deficiențe vizuale și de mobilitate”, Editura Ecou Transilvan, 2017
10. „O lume ca o declarație de dragoste : Exerciții lirice” Editura Ecou Transilvan, 2017.
11. Coordonează și redactează antologia „Clepsidre înaripate”, Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2018.
12. „Reportajele Bucuriei”, Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2019.
13. „Interioare literare”, Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2020.
14. „Opera și personalitatea scriitorului Al. Florin Țene în opiniile scriitorilor contemporani”: antologie, Târgu-Mureș, Vatra Veche, 2021.
15. „O carte a cărților scriitorului Al. Florin Țene : Însemnări literare”, Cluj-Napoca, Napoca Star, 2022.
16. „Cuvinte cu parfum de scorțișoară”, Editura Ecou transilvan, Cluj-Napoca, 2023.
17. „Al Florin Țene-o viață în slujba culturii”, Cluj-Napoca, Napoca Star, 2024
18. În albastrul lecturii : însemnări literare, Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2024.
19. Coordonează și redactează antologia „Pagini din necuprinsul inimii”, Editura Vatra Veche, Târgu-Mureș, 2025.
Apare în antologiile :
„Antologia scriitorilor contemporani din întreaga lume” (ediție română-engleză)(2011)
„Orizonturi mureșene” (2018), „Clepsidre înaripate (2018), „Jocul timpului” (ediție română-italiană) (2020), „Pagini din necuprinsul inimii”(2025).
De asemenea, are nenumărate antologii apărute la editura Ecreator din Baia-Mare, coordonate de scriitorul Ioan Romeo Roșiianu :
„Dragoste de muze” (2023), „Toamna din suflet” (2023), „Iarna din suflet” (2023), „Iubire din iubire” (2024), „Defilarea cuvintelor” (2024), „Literele iernii noastre”(2025).
Jocul de replici apărut între poeții Ioan Romeo Roșiianu și Liliana Moldovan, demonstrează puterea lor de percepție asupra lumii înconjurătoare, oferind lectorilor, tablouri vizuale și descriptive de neuitat, pline de învățăminte și regrete conturate pe evenimentele desfășurate în spațiul creat de aceștia.
Greșelile comise voit sau involuntar, sunt estompate de forța iubirii și transmise prin grai poetic ca o portiță de salvare, tămăduitoare, din care și alte persoane vor trage concluzii utile în viitor.
Poeții ard ca lava unui vulcan la vederea fiecărei imagini apăsătoare din trecut, iar magma care se prelinge în exteriorul trupurilor, li se depozitează în inimile cuprinse de acel dor nestins.
Dorul este creionat în poeziile prezentate pentru a aduce mai aproape de sine amintirile iubitei/iubitului și prezența efectivă a gesturilor și atingerilor acesteia/acestuia.
Dorul apare în mod inevitabil și pentru a reînvia lucruri și fapte care au contribuit la formarea caracterului și personalității poetului/poetului, a omului din prezent.
Felicitări amândurora pentru frumosul dăruit!
Gabriela Dimitriu
SURSA : Copyright © 2015-2025 ecreator.ro. Toate drepturile rezervate
