A ieșit la lumină un volum profund și tulburător, un dialog poetic între Ioan Romeo Roșiianu și Liliana Moldovan, intitulat „Scrisori și alte sacrificii poetice”. Cartea a apărut în anul 2025, la Editura eCreator din Baia Mare.
Volumul se construiește ca o corespondență lirică între două conștiințe poetice care, prin scris, se caută, se înfruntă, se vindecă sau se pierd. Poezia lor e o poveste de iubire și dor, de întoarcere și plecare, de suferință și vis, spusă sub forma unor epistole lirice, în care fiecare vers devine o mărturisire intensă și sinceră.
Titlul volumului – „Scrisori și alte sacrificii poetice” – reflectă perfect tonul confesiunii. Scrisorile sunt simbolul comunicării profunde, iar sacrificiile poetice evocă durerea transformată în artă, cuvântul devenit ofrandă. Cei doi autori scriu poezie, o trăiesc și o dăruiesc, cu asumare și curaj.
Este o carte care emoționează, provoacă și îndeamnă la reflecție – despre iubire, despre cuvânt, despre absență, și despre frumusețea (uneori dureroasă) a întâlnirii dintre două suflete.
Cuvântul „scrisori” sugerează o corespondență poetică între două suflete — un „el” și o „ea” — care își trimit gânduri, doruri, reproșuri, iertări și revelații. Scrisoarea este o formă de intimitate literară, în care fiecare poet își deschide sufletul și transformă experiența personală în poezie.
Scrisorile din acest volum nu sunt banale, sunt acte poetice care dezvăluie adevăruri dureroase, visuri neîmplinite și trăiri intense. Ele funcționează ca o punte între două conștiințe lirice aflate uneori în opoziție, alteori în regăsire.
Partea a doua a titlului — „alte sacrificii poetice” — amplifică ideea că fiecare poem este un act de dăruire și, uneori, de durere profundă. Poezia, în acest context, este o expresie estetică, şi o jertfă interioară, în care autorii renunță la orgoliu, la liniște, la iubire, ba chiar și la propriul adevăr personal. Ei își pun sufletul în cuvinte, asumându-și riscul de a fi vulnerabili, expuși, sinceri până la capăt. Prin acest gest, poezia devine un act sacru, în care fiecare cuvânt este ars pe altarul trăirii, transformat în artă prin suferință și autenticitate.
„Scrisori și alte sacrificii poetice” vorbește despre o iubire transfigurată prin poezie, o iubire scrisă cu sânge, dor și luciditate. Volumul propune un schimb liric, o formă de comunicare profundă, sinceră, în care versurile devin mărturisiri. În același timp, poezia capătă dimensiunea unui ritual — un act de ardere interioară, de renunțare și purificare prin cuvânt. Cititorul este invitat să lectureze, să parcurgă o călătorie existențială, în care sinceritatea devine lege, iar fiecare poem – o treaptă spre înțelegerea sensului iubirii trăite și pierdute.
Aceasta este o carte-dialog, o confesiune lirică în două voci: el și ea, fiecare cu propriul ton, dar legate printr-o iubire intensă, complexă și adesea dureroasă.
Ioan Romeo Roșiianu scrie cu forță, evocând absența, dorul, deziluzia și nevoia de vindecare prin cuvânt. Liliana Moldovan răspunde cu blândețe, cu tandrețe, cu luciditate feminină. Împreună construiesc o poezie a sentimentului total, a cuvântului ca martor al pasiunii, dar și al rănilor.
Cartea este o mărturie poetică despre iubirea trăită ca destin și despre felul în care doi poeți pot transforma despărțirea în artă.
Poezia „Între cuvinte” reia esența liricii lui Ioan Romeo Roșiianu: iubirea ca suferință nobilă, despărțirea ca ritual existențial și poezia ca unică salvare.
Subiectul liric este un bărbat care, în ciuda rupturii și absenței, continuă să trăiască prin amintire și scris. Versurile precum „mi-e vocea o treaptă spre cer / și rana — un templu” concentrează imaginea poetului care își sfințește suferința, o înalță dincolo de durere.
Tonul este confesiv, nostalgic, cu accente dramatice, dar și resemnate. Ultimul vers – „și s-o ia de la început” – sugerează că iubirea trăită l-a transformat ireversibil, și totuși, poetul rămâne deschis vieții, chiar dacă prin durere.
Poezia păstrează ritmul și intensitatea stilului lui Roșiianu, amintind de ideea că „poetul respiră prin rană”.
„Scriu pe umbra ta” este un răspuns liric ce reflectă calmul vocii feminine din poeziile Lilianei Moldovan. Subiectul liric este o femeie conștientă de profunzimea iubirii, dar și de efemeritatea ei.
Tonul este tandru, aproape matern, dar plin de demnitate. Ea nu respinge durerea, ci o transformă în poezie: „cu palma deschisă spre cer / și sufletul copt în suspinul blând”.
Versurile evidențiază dualitatea iubirii — între lumină și despărțire, între destin și alegere. Replica „Ți-am fost răspuns, și tăcere” traduce perfect ambivalența unei iubiri care a fost totală, dar nu întotdeauna împlinită.
Finalul este profund: „iubirea e singura ce nu se știe” – o meditație asupra misterului iubirii, asupra faptului că dragostea, oricât ar fi trăită, nu poate fi pe deplin explicată.
Ambele poezii sunt un omagiu adus iubirii ca formă supremă de creație, de pierdere, dar și de regăsire de sine. Ele păstrează fidel vocile lirice ale autorilor și întăresc mesajul că poezia, chiar și în suferință, poate mântui.
Stilistic, cei doi poeți se completează într-un mod fascinant. Ioan Romeo Roșiianu scrie cu forță, adesea cu accente dramatice, folosind un limbaj direct, confesiv, în care dorul și suferința capătă contururi sacre. Poezia lui este marcată de o tensiune interioară constantă, o luptă între a uita și a reține, între renunțare și speranță. Fiecare vers pare o arsură lăsată pe hârtie, un gând nerostit devenit glas poetic.
Pe de altă parte, Liliana Moldovan răspunde cu o lirică uneori melancolică, dar întotdeauna profund lucidă. Ea oferă o privire feminină, matură, asupra iubirii, îmbinând delicatețea cu fermitatea, compasiunea cu distanța necesară pentru a se proteja. Poemele ei aduc echilibru, claritate și o sensibilitate aparte în acest schimb poetic tensionat și vibrant.
Impactul asupra cititorului este intens. Cartea nu se citește, ci se simte — ca o poveste de iubire pe care ai trăit-o cândva sau pe care încă o porți în tine. Este imposibil să rămâi indiferent în fața acestor scrisori-poeme care ating teme universale: iubirea, abandonul, regăsirea, sacrificiul, vindecarea prin cuvânt.
„Scrisori și alte sacrificii poetice” este o experiență interioară. Cititorul devine martorul unei iubiri autentice, cu toate fațetele ei — frumusețe, rănire, speranță și abis — și, poate, își regăsește propriile trăiri printre rânduri.
Adriana Crăciun
SURSA : Copyright © 2015-2025 ecreator.ro.
