Temele comune-n poezie
au fost, sunt şi-or să mai fie,
dar tu, cărturarule-poet,
n-ai să mai fii, şi n-ai
să mai exprimi nimic,
poate-o vagă amintire
a unui tu, cândva trăit,
cu vagi speranțe-n suflet,
că cineva te-o mai citi!
Ceea ce spun
nu este-un fenomen,
ci este-acea cunoaştere
de sine prin alții,
care ne oferă,
pe lângă avantajul
descoperirii proprii,
un al doilea beneficiu,spiritual,
la fel de însemnat ca primul,
privind libertatea creatoare;
eliminarea dubiului
de a fi tu însuți în expresie,
sau a spaimelor
în fața noutății altora,
toate-acestea obținându-se
prin contactul strâns cu cartea,
dobândind deprinderi,
priceperi şi considerații
ale unui stil detaşat,
în abordarea lucrurilor,
siguranța judecăților
şi scepticismul
cu care vom examina
propunerile novatoare
în materie de artă literară.
Una dintre satisfacții,
abia disimulată
în percepția liberă
a cărturarului-poet,
este-aceea de-a putea reliefa
rădăcinile unei forme vechi,
ale modernilor, sau
surprinzătoarea modernitate
a unor clasici,
moment în care cei vechi
se vor întâlni cu cei noi,
într-acel loc geometric
al permanențelor roditoare.
VALENTIN LUPEA
