ȘI TOTUȘI , IUBIREA . . .

Cu ceva vreme în urmă am primit , pe cale poștală , un prețios cadou cu dedicație, FLORILE IUBIRII ÎNFLORITE, cea de – a doua carte a poetei Doina Pană Chira, apărută la prestigioasa Editură băimăreană E CREATOR ( 2021 ) , în colecția POESIS, sub îndrumarea directă a prozatorului, poetului și criticului literar Ioan Romeo Rosiianu, directorul acesteia. Tehnoredactarea aparține mereu neobositului domn Adalbert Solticzki, iar coperta, talentatului poet , Florin Dochia.
Cartea a fost tradusă și în limba italiană, de distinsa doamnă prof. Mădălina Veronica Radovici, drept semn al unei frumoase prietenii și al unei fructuoase colaborări, acum și – n perspectivă. Cunoscându – ne destul de bine, colegi fiind o bună bucată de timp, slujind alături pe altarul luminării maselor în frumoasa dar spinoasa muncă de apostolat didactic, acolo undeva pe Valea Târnăvei Mici, loc în care s – a născut parcă și IUBIREA, vorba cântecului PE MUREȘ ȘI PE TÂRNAVE, am rămas profund impresionat de evoluția ulterioară a fostei mele colege, motiv pentru care , citindu – i poeziile, m – am simțit onorat să spun și eu câteva cuvinte cu privire directă la prețiosul conținut al prezentului volum , alături de conf . univ. dr. Magdalena Floarea , care a scris o inspirată prefață a cărții, sub forma unui cuvânt înainte, alături de distinsul om de cultură, poetul, prozatorul și criticul literar Ioan Romeo Rosiianu, care a scris o postfață deosebit de sugestivă, în stilul caracteristic al domniei sale, alături de nu mai puțin inspiratele referințe critice scrise de prof. drd. Petronela Apopei , Zorin Diaconescu, Nicolae Dima, Daniel Luca, membru al Uniunii Scriitorilor, Cristian Gabriel Moraru și Nicolae Toma.
Cartea cuprinde peste șaptezeci de poezii, sub egida simbolistică a titlului, FLORILE IUBIRII ÎNFLORITE, ( 2021) , după volumul de debut, FURT DE IUBIRE ( 2019 ) , ambele apărute la aceeași Editură E CREATOR din Baia Mare, volum conceput pe trei secțiuni : poezie, proză scurtă și aforisme. Unele dintre poeziile volumului FLORILE IUBIRII ÎNFLORITE au fost preluate din volumul de debut, FURT DE IUBIRE.
Cartea este străbătută la modul tematic de nuanțe ale unui romantism târziu. Nostalgia, reveria și visarea se – mpletesc cu dorința asiduă de iubire, iubire liberă în mijlocul unei naturi confidente, iubire împărtășită sau nu, chiar imposibilă uneori. Stilul clasic al creațiilor se combină armonios cu stilul modern, cu versul liber, fără a deranja câtuși de puțin. Sentimentul iubirii nevinovate, al unei iubiri juvenile, se naște progresiv , în consens deplin cu ciclurile naturii : ” Mă plimb desculță / Prin visele iernii, / Iarna m – a dojenit ” . Sub forma unui ” vânticel suav ” ca o adiere, cei doi îndrăgostiți pășesc în primăvara vieții : ” Primăvara era aici, / Și mi – a promis / Zile senine și veselie / Tril de păsări și iasomie / Salcâmi în floare / Zumzet de – albine / Ape limpezi și clar de izvoare / Copii în leagăn, viață și soare ” ( PRIMĂVARA ) .
Un sentiment innoitor, purificator și teribil de optimist, pune stăpânire pe sufletul îndrăgostiților, într – o natură luxuriantă , pastelic descrisă, în care sărutul devine ” . . . o pală de vânt / Adusă din ceruri / De îngeri cu aripi de – argint ” . Sărutul, ca simbol al iubirii, este învelit într – o puzderie de epitete metaforizate, sonore, dinamice și ornante, ba chiar cosmice : ” Sărutul, rază de soare / În dimineți pustiite de dor / Sărutul, un astru – n mișcare / Pe scara ce duce spre rai / Sărutul, o pată de roșu / Pe obrazul cel tânăr / Al fetei cu părul bălai, / Sărutul, un joc / Și – un strigăt mut de iubire . . . ” ( SĂRUTUL ) .
Odată ce iubirea face muguri și boboci, prima condiție a înfloririi, ea face lumină în sufletul îndrăgostiților, ” Alungă toate supărările / ( . . . )/ Alungă mâhnirile . . . / Împletește firele iubirii / Țese o pânză fermecată . . . ” , pe care o întinde peste sufletele celor doi, pentru că, la urma urmei, ” iubirea înseamnă a fi doi și a nu fi decât unul singur, un barbat și o femeie, care se topesc într – un înger ” ( Victor Hugo ) , înger care va dărui iubire ” Fiecărei flori, fiecărei păsări / Firului de iarbă . . . ” , împărțind zâmbete și cântece. În felul acesta, fericirea le va surâde și o vor afla ” . . . Într – o dulce șoaptă / Într – un gând frumos, într – o rază de soare ” . La modul imperativ, eroul liric se adresează acelui alter – ego al său , sigur pe el, cu următoarea poruncă , devenită necesitate iminentă : ” Stinge toate supărările din inima ta / Fă lumină ! ” ( FĂ LUMINĂ ! )
Vorbind despre iubire, Rabindranath Tagore afirma că iubirea apare atunci când sufletul începe să cânte și florile vieții tale înfloresc singure. La acest nivel, ” Iubirea e zâmbet / Tristețe și vis / Săruturi și mângâieri / Gânduri, abis . . . / Frământări și alean / Înălțării și căderi, / Lacrimi și dor / Cuvinte ce dor / Cuvinte ce mișcă / Întreg univers . . . / Culori se răsfrâng / Pe cer, curcubeu ” , ( IUBIREA ) .
Amestecul acesta de clasicism , romantism și modernism, a născut în stilul artistic al Doinei Pană Chira , germenii unui simbolism tranșant, direct, pentru că, nu – i așa, ” Povestea culorilor este complicată / Fiecare pată poate fi culoare, / Fiecare culoare poate fi pată, / O umbră sau o lumină ” . La fel de sugestiv, poeta merge mai departe, afirmând cu un curaj fantastic de frumos, faptul că ” Din culoare se naște ideea / Din culoare se naște dragostea ” , și că ” Fiecare culoare poate fi un gând / Și – o floare, un dor și – o mirare. / Culoarea e un anotimp / Culoarea se schimbă în alb, verde, / În galben, în maro, în roșu, în fericire ! ” . Ba mai mult, încearcă și folosirea metaforei vegetale, și reușește lucrul acesta : ” Copacul crește în culoare. . . / La început maro, apoi verde / Ruginiu cu păsări / Cu fluturi, cu cer albastru ” . Culorile sălășluiesc în sufletul îndrăgostiților, peste creștetul acestora, de data aceasta, nemaicăzând eminescienele flori de tei, ci explozii ” De violet, portocaliu, galben / Păsările ? / Și ele sunt culori în înaltul cerului . . . / Din noi și pentru noi se – mpletesc / Cununi de nuferi albi, roz, aurii . . . / Se naște dor, speranță și visare ” , ( DOR DE CULOARE ) .
Lăsându – mă furat de carte, m – am pierdut în lectura ei, dându – i dreptate marelui poet și filozof român, Lucian Blaga, care afirma în DISCOBOLUL ( 1945 ) , că iubirea este al doilea surâs al tragediei noastre, dacă nu cumva chiar întâiul.
Cu siguranță , și tu, cititorule, parcurgând , pas cu pas , filele cărții distinsei poete mureșene, FLORILE IUBIRII ÎNFLORITE, vei merge la celebra replică a prințului Andrei, din romanul fluviu al lui Lev Tolstoi, RĂZBOI ȘI PACE, care vorbind despre iubire, afirma următoarele : ” Iubirea? Ce – i iubirea? Iubirea stă în calea morții . Iubirea este viață . Tot ceea ce înțeleg, înțeleg numai pentru că iubesc . Totul este legat numai de iubire . Iubirea este Dumnezeu și, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor ” .
Mulțumesc mult , Doina Pană Chira, pentru că mi – ai umplut sufletul de bucurie și pentru că prin minunatele tale creații lirice, m – ai făcut, pentru câteva clipe, să mă simt nemuritor.
16. 12. 2021

Prof. Valentin Lupea