Se scurg clipele pe lângă noi
De ne dor în sufket până-n miez
Și atunci când trecem dincolo sub ploi
Ne așteaptă cimitirul Pere Lachaise.
Dar tu te faci că mă citești
eu încă tristr te studiez
Și toate ni se par firești
În cimitirul Pere Lachaise.
N-am să te supăr niciodată
Că-n poezie îmi ești un crez
Când o lume răsturnată
E-n cimitirul Pere Lachaise.
Totul este trecător aici
Și clipele pe rând le radiez
Când luna în noapte-i un licurici
Trecând prin Pere Lachaise.
E o umanitate tăcută aici
Lângă ea stau și meditez
De-mi arde verbul vâlvătaia
În cimitirul Pere Lachaise.
Al.Florin Țene
