Poezii, Gabriela Marin

noaptea – ochii – marea

noaptea

ochii văd

marea de stele

noaptea 

valurile scaldă

sufletul tău curat

noaptea 

lacrimile cad 

din înaltul cerului

în oceanul de trăiri

preschimbate în mistere de argint

________________________________________

real

aspirațiile noastre

speranțele noastre

visurile noastre

iluziile noastre

obiectivele noastre

impresiile noastre

dorințele noastre

imaginatia noastra

scenariile noastre

idealurile noastre

succesele și victoriile noastre

___________________________________________

claritate

când am venit

nu te-am văzut…

erai ascuns după un eon

când am revenit

te-am zărit prin vis…

erai ascuns după o clipă

când am plecat

am simțit că ești aici…

de la începutul timpului

_____________________________________________

curcubeul meu frumos                               

inima mea roșie

begoniile mele orange

soarele meu galben

iarba mea verde

iubirea mea albastră

cerul meu indigo

irisul meu violet

sângele meu roșu

apusul meu orange

narcisele mele galbene

primăvara mea verde

marea mea albastră

panseluțele mele indigo

văzduhul meu violet

speranța mea turcoaz

optimismul meu roz

viitorul nostru luminos

___________________________________________

tandem

îmi spui în gândurile tale 

au răsărit frumos stelele

        îți răspund din visele mele

        le văd pe luciul perfect al apei

mă inviți să zburăm împreună 

până sus, sus de tot, la ele

        te-aștept să plonjăm amândoi

        sub scânteile de pe apa lină

îmi trimiți o adiere albă de dor

cu una din săgețile lui Eros

        îți arăt universul mării de azur

        care cuprinde toate poveștile

îmi dai buchete de raze de stea

împachetate atent în iubirea ta

        îți ofer secretele oceanului meu

        iluminat difuz de iubirea mea 

____________________________________________

condițional

dac-aș putea

te-aș ridica la cer

dac-aș putea

te-aș plimba în eter

dac-aș putea

te-aș mai feri de dor

dac-aș putea

te-aș adormi pe-un nor

dac-aș putea

te-aș boteza pe-o stea

dac-aș putea

ți-aș clona dragostea

dac-aș putea

ți-aș dărui o galaxie

dac-aș putea

ți-aș dedica o astro-poezie

_____________________________________

infinitul din noi

în finit este un portal

dacă nu treci

rămâi tot în finit

dacă treci 

ajungi în infinit

unde mai este un portal

dacă nu treci  

rămâi tot în infinit

dacă treci 

ajungi dincolo

adică la hotarul lui

care este infinit în finit

dar nu te mai intorci

de unde-ai plecat

pentru că acum ești infinit

și nu vei mai rămâne în finit

_________________________________

înălțându-se

în ascensiune lină

deplină

zboară zmei magici

galactici

cu elan amplu

și suplu

dar amețitor de

curgător

dătător de sens

intens 

salvator de fire

în nemurire 

în fapt cine se-nalță oare?

dragonii sau oamenii?

dragonii și oamenii

_________________________________

alternativ

am vrut să știu

ai vrut să văd

am vrut să spun

ai vrut să strig

am vrut să cred

ai vrut să fac

am vrut să râd

ai vrut să cânt

am vrut să mișc

ai vrut să fug

am vrut să sper

ai vrut să fim

_______________________________

poezia, aripă de înger

încep cu literele

ajustez silabele

construiesc cuvintele

lucrez sensurile

potrivesc conotațiile

dezvălui subînțelesurile

pictez în metafore

sculptez în aluzii

compun în insinuări

recit o boare de gând

rostesc un cântec sublim

încânt cu inspirație divină

prefac frumusețea într-o aripă de înger

______________________________________

anotimpurile

iarba ta

înverzește iar

copacii tăi

înmuguresc mereu

florile tale

sunt la apogeu

albinele tale

strălucesc în soare

fructele tale

sunt dulci ca mierea

frunzele tale

nu cad niciodată

neaua ta

învelește grânele viitoare

apele tale-nghețate

oglindesc steaua ta norocoasă

____________________________________

întrebările noroiului

de ce cresc nuferii albi în noroi

de ce sclipește aurul și-n noroi

de ce strălucesc diamantele în noroi

de ce nu ne place noroiul?

pentru că este o formă sinceră

neprefacută a materiei?

pentru că nu se-ascunde

și nu ne minte?

pentru că ni se-arată autentică

exact așa cum este?

pentru că ne-atrage prea mult?

pentru că ne provoacă prea tare?

pentru că scoate la suprafață tot

ce este mai bun și mai luminos în noi

și ne dă aripi albe strălucitoare?

________________________________

triade ne(p(r)e)rimate

o rezonanță, o iluzie, un vis

o părere, un gând, o impresie

o pretenție, un capriciu, o idee

o reverie, o aspirație, un plac

o convingere, un sfat, o aparență

o cugetare, un ideal, o opinie

o rațiune, un moft, o potrivire

o fantezie, un abur, o povestire

o inspirație, un panseu, o rimă

o zână, o perlă, un norișor

o bucurie, un zâmbet, o notă

o mirare, un arcuș, o operă

o magie, o vrajă, un iris

o visare, o uitare, un zbor

o metaforă, un vers, o stea

o poezie – multă poezie – mereu poezie

________________________________________________

dincolo de vis

cerurile-s ireale

spațiile-s ideale

stelele-s uluitoare

și astrele în formare

dorințele mi-s foarte mari

fluturașii-s toți hoinari

iar peisajele-s celeste

amintirile-s poveste

prevestirile-s bizare

premonițiile-s clare