Canalul Bâstroe – Chilia: de la conflict ecologic la afirmarea suveranității Ucrainei la Dunăre!

Pe 11 mai 2004, când Kievul a început construirea canalului Bâstroe – brațul Chilia a ieșit un scandal internațional. Ucraina dorea acces la porturile maritime ale Dunării de jos. România s-a opus vehement construirii ilegale a acestui canal care afecta biosfera și ecosistemul Deltei Dunări, dar care contribuia și la scurgerea apelor canalului românesc Chilia și la modificarea frontierei țării noastre în favoarea Ucrainei prin apariția de grinduri. Atunci România a notificat Kievul să oprească construirea canalului Bâstroe. Ca și în cazul persecutării minorității române și închiderii bisericilor cu limba de cult româna din Bucovina de nord și Maramureșul istoric, Ucraina a ignorat protestele Bucureștiului. Conflictul depășind sfera bilaterală, Bucureștiul a apelat în 2004 la UNESCO, Bruxelles și Curtea Internațională de Arbitraj pentru a opri construirea acestui canal, care modifica ecologia zonei și frontiera de stat a României. Interesant că în 2004, consilierul MAE la Curtea de Arbitraj era actualul ministru de externe Bogdan Aurescu. Ucrainenii pentru a-și întări suveranitatea în zonă au propus crearea unei biosfere trilaterale, sub supravegherea UNESCO, care sa reuneasca rezervatiile aflate sub jurisdicția României, Ucrainei si Moldovei. MAE a făcut apel în 2004 la Greenpace, dar se pare că sponsorii acestei organizații ecologiste nu au fost interesați de prezervarea ecosistemului Deltei Dunării, atunci când e vorba de suveranitatea extinsă a Ucrainei? Sesizate de România, mai multe organisme internaționale din domeniul protecției mediului au stabilit că proiectul ucrainean încălca prevederile a numeroase convenții internaționale din domeniul protecției mediului și au cerut autorităților ucrainene să oprească lucrările începute. Comisia Internațională pentru Protecția Dunării a constatat că proiectul ucrainean încălca prevederile internaționale referitoare la protecția apelor Dunării, Conferința Părților la Convenția de la Ramsar asupra zonelor umede, de importanţă internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice a decis că au fost încălcate prevederile internaționale referitoare la protecția zonelor umede, Comitetul permanent al Convenției de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa a stabilit că au fost încălcate prevederile acestui instrument internațional, iar Conferința Părților la Convenția de la Aarhus a constatat că în realizarea proiectului autoritățile ucrainene au încălcat dreptul publicului de a avea acces la informațiile de mediu.

Directorului WWF-programul Dunăre-Carpați (organizație internațională pentru conservarea naturii), Michael Baltzer, declara în 2004 că „din punct de vedere ecologic, Canalul Bâstroe nu este o soluție acceptabilă pentru navigația pe Dunăre”. Comisia Europeană a avertizat atunci Ucraina asupra problemelor ecologice pe care le ridică continuarea lucrărilor la Canalul Bâstroe în Delta Dunării (zonă protejată la nivel internațional), iar secretarul general al Convenției de la Espoo (Convenția privind Evaluarea Impactului asupra Mediului în Context Transfrontalier), Wiek Schrage, sublinia faptul că au fost încălcate regulile sale, un răspuns clar al autorităților de la Kiev nu a venit. Convenția de la Espoo a decis că autoritățile ucrainene au încălcat prevederile Convenției prin faptul că nu au realizat o procedură de evaluare a impactului asupra mediului conformă regulilor internaționale în domeniu și a fost emis un avertisment la adresa Ucrainei cu privire la acest proiect. Urmare a acestor eforturi internaționale, autoritățile ucrainene au anunțat, cu ocazia celei de-a opta reuniuni a Conferinței Părților la Convenția de la Espoo, care a avut loc în decembrie 2020, că vor renunța la proiectul inițial.

În urma războiului pornit de Rusia împotriva Ucrainei, pe 22 februarie 2002, paradigma privind canalul Bâstroe s-a modificat. Primele opt nave străine au intrat în porturile din Ucraina pentru a exporta produse agricole, în timp ce marina ucraineană este implicată în asigurarea unui transport sigur. „La cererea Ministerului Infrastructurii, Forţele Navale ale Forţelor Armate ale Ucrainei s-au alăturat efortului de a asigura transportul produselor agricole cu nave civile prin gura Bâstroe a canalului Dunăre-Marea Neagră. Primul grup de opt nave străine a sosit deja în porturile din Ucraina”. Utilizarea canalului Bâstroe a devenit posibilă datorită eliberării Insulei Şerpilor, ceea ce „permite forţelor să controleze situaţia de suprafaţă şi parţial cea aeriană din sudul Ucrainei”. Marina Militară a reamintit că, anterior, din cauza blocadei navigaţiei civile, companiile de transport maritim au fost obligate să utilizeze Canalul Sulina, ceea ce a dus la acumularea unui număr mare de nave şi la un trafic semnificativ la canal. În prezent navele cu flamura ucraineană transportă grâu pe canalul Bâstroe, brațele Chilia sau Sulina, sub paza armată a marinei militare. Acum, nordul Deltei Dunării a ajuns de la trilaterala ecologică la un suport de suveranitate pentru libertatea Ucrainei, care să exporte grânele sub steagul Kievului spre țările Africii. Porturile românești s-au aglomerat pentru ca Ucraina să poată exporta grâne pentru țările sărace. Unii analiști consideră această colaborare bilaterală pe Bâstroe-Chilia, în dauna ecosistemului Deltei Dunării, un principiu european umanitar de co-suveranitate în vremuri de criză.

Ionuț Țene