Toamna aceasta soarele este inundat de ploi. Trunchiul luminii ce năștea căldură pe pământ s-a transformat în nori. Eram obișnuit cu seninul dimineții, dar mă mulțumesc să cad pe pământul unei grădini cu trandafiri uitați la umbra unui gard putred. O fac de această dată alunecând pe un fir micronic al unui păianjen solitar. Căderea mi-e lentă. Când alunecam pe razele soarelui, se întâmplă să cad și în derivă. Soarele făcea asta, când se juca în apropierea grădinii cu particule de apă. El se juca cu apă, eu plonjam în culorile curcubeului. Niciodată nu le-am putut combina, chiar dacă eu însumi ieșeam curcubeu peste tot.
Continuarea:
Sursa: Cosmisian
Sursa foto: Pixabay
