Mă-nalţ spre începuturi,
Te văd pe Tine, Doamne,
Nu-mi amintesc de chipuri
Să-Ţi semene-n icoane.
Cobor înspre adâncuri,
Tristeţea Ta divină
Cu aripi largi de fluturi
Mă mângâie-n lumină.
M-ai modelat din humă,
Din pulbere de stele,
Să-Ţi calc, mereu, pe urmă,
În timpul vieţii mele.
Mi-ai dat a Ta suflare
Să pot râde şi plânge,
Să-mi izbăvesc păcatul
Gustându-Ţi trup şi sânge.
Dar, vai… Eu, păcătosul,
Ţi-am încălcat porunca,
Nu Ţi-am făcut prinosul,
Nu Ţi-am meritat munca.
M-am depărtat de Tine
Prin necurat şi ură,
Mă-ntorc din pribegie…
Iartă-mă !… Te îndură !
Îndepărtează timpul
Trecut, din a mea viaţă,
Când nu am fost cu Tine,
Când nu mi-ai fost speranţă.
Tu… Iartă-mă, Părinte,
Când nu Te simt în mine,
Îndepărtează Răul…
Întoarce-Te, Sublime!
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români )
