Revoluţia Română de la 1848 a început la Cluj!

Foarte interesante şi întortochiate sunt căile istoriei. În manualele şcolare şi cărţile de istorie generală se prezintă debutul revoluţiei române de la 1848, odată cu mitingul protestatarilor moldoveni de la hotelul „Petesburg” din martie 1848. Petiția-proclamațiune cuprindea 35 de puncte și a fost redactată, de catre Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail Sturza, în data de 27 martie. Această „petițiune a boierilor și notabililor moldoveni” avea un caracter moderat datorită atitudinii rezervate a principelui Sturza, care era presat de prezența trupelor ruse la graniță. Simțind pericolul unei mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit bineînţeles ca pretext pentru arestarea capilor mișcării. Revoluţia română din Muntenia a început pe 9 iunie 1848, ca urmare a adunării de la Islaz, care a ales un guvern provizoriu revoluţionar. În Transilvania s-a încetăţenit ideea că revoluţia română din principat a început la Blaj. La 18/30 aprilie 1848, in Duminica Tomii, a avut loc, la Blaj, o prima adunare a romanilor transilvaneni, în cadrul căreia s-a hotărât organizarea, în luna mai a aceluiaşi an, a unei Mari Adunari Naţionale.

Paradoxal, realitatea istorică e alta. Revoluţia română de la 1848 din Ardeal, Muntenia sau Moldova a izbucnit pe actuala rază a municipiului Cluj-Napoca, în cartierul, pe atunci, satul Mănăştur. Întâlnirea din casa parohială a Bisericii greco-catolice de la Cluj–Mănăştur, din noaptea de 27 spre 28 martie 1848 (stil vechi), a tinerilor revoluţionari români: Ioan Buteanu, Florian Micaş (avocat în Cluj), Ioan Suciu, Iosif Hodoş, Oprea Moroianu (cancelişti la guberniul Transilvaniei, în Cluj), Alexandru Btrâneanu, şi Alexandru Papiu Ilarian, au redactat primul proiect de program cunoscut al Revoluţiei Române. Majoritatea punctelor stabilite în acest proiect au fost incluse în Petiţia naţiunii române, adoptată pe „Câmpul Libertăţii” de la Blaj din 3/15 Mai 1848 şi apoi înaintată Dietei Transilvane. Printre altele se cerea drepturi politice pentru români, recunoaşterea bisericii ortodoxe ca religie receptă, egalitate în faţa legii, plata impozitelor de către toţi cetăţenii, folosirea limbii române în administraţie, şcoală românească de stat şi confesională, desfiinţarea rangurilor nobiliare, libertatea presei şi emanciparea ţăranilor români de sub stăpânirea grofilor. La o lună de la întâlnirea din cartierul Mănăştur, în noaptea de 26 spre 27 aprilie, fruntaşul revoluţionar român Florian Micaş este arestat în Cluj. O parte din tinerii întruniţi la casa parohială au fost arestaţi de nobili, alţii care au devenit tribuni ai lui Avram Iancu fiind executaţi: vezi cazul lui Alexandru Bătrâneanu.

Transportat la Târgu Mureş şi întemniţat acolo, fiind eliberat numai în septembrie 1848. În timp ce a fost închis, maghiarii au distrus casa şi avutul părinţilor săi, care s-au refugiat la Abrud, judeţul Alba. La a doua Adunare Naţională de la Blaj, din 3/15 mai 1848 românii au cerut eliberarea lui Florian Micaş, dar autorităţile maghiare au refuzat să o facă. Cu toate acestea, el a fost ales în timpul acestei adunări membru în Comitetul Naţional Român. A fost eliberat din închisoare abia în luna septembrie, la presiunea cererilor făcute de români în cea de-a treia adunare naţională. Eliberat din închisoare, a mers direct la Blaj la a treia adunare naţională a românilor, unde a fost ales membru în Comitetul de Pacificaţie. Ajuns prefect al Legiunii Clujului, nu a putut face prea multe împotriva armatei maghiare conduse de generalul Bem. S-a refugiat în Bucovina, unde şi-a câştigat traiul ca funcţionar şi institutor. După terminarea revoluţiei paşoptiste din Transilvania, s-a întors din refugiu şi a primit un post de funcţionar în districtul Năsăud, în 1860, după ce o vreme a trăit în mari greutăţi materiale. A reuşit să răscumpere proprietatea părinţilor săi din Jucu de Jos şi a instituit o fundaţie cu scopul înfiinţării unei şcoli de agronomie pentru români. A murit în anul 1876 la Bistriţa.

Pe casa parohială din cartierul Cluj-Mănăştur a fost dezvelită la data de 14 mai 1998, o placă comemorativă care a trecut recent printr-un proces de cosmetizare, motiv pentru care a și fost resfințită cu această ocazie în data de 14 martie 2019. Inițiativa realizării și amplasării plăcii au avut-o istoricii clujeni Gelu Neamțu și Vasile Lechințan. Este interesant cum prima manifestare a revoluţiei române de la 1848 s-a desfăşurat la o casă parohială greco-catolică din Cluj-Mănăştur. Tinerii revoluţionari ardeleni influenţaţi de izbucnirea revoluţiei din Paris şi Viena s-au mobilizat înaintea colegilor lor din Moldova şi Muntenia. Celebra întrunire a poeților revoluționari de la Iași din Hotel ”Petersburg” a avut loc pe 28 martie 1848. Întrunirea acestor tineri revoluţionari ardeleni de la casa parohială din Mănăștur, atunci sat românesc de lângă Cluj, a creionat platforma ideologică a revoluţiei române de la 1848. Pe lângă cereri naționale și de libertate socială și națională, revoluționarii români ardeleni au solicitat înființarea unei universități românești la Cluj, care a devenit, apoi, testamentul lui Avram Iancu în 1852. Din păcate pentru memoria şi lupta lor, autorităţile locale au făcut destul de puţin până acum. De patru ani de zile Mitropolia Clujului, Societatea ”Avram Iancu” și municipalitatea locală organizează un ceremonial religios şi istoric de omagiere a luptei acestor tineri pentru democraţie, drepturi sociale şi libertate în Europa, la casa parohială din cartierul Mănăştur, care aparţine acum de parohia ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”.

Ionuţ Ţene