Nu întreba de ce iubim acum,
Nu te ascunde-n toamne reci, târzii,
Avem predestinat un magic drum,
Un colţişor de Rai în vremi pustii.
Nu întreba de ce e clipa grea,
Tu eşti acolo, eu aici, râvnind…
Autumnala vrajă, draga mea,
Uneşte două inimi dogorind.
Nu întreba de ce cad frunze-n noi,
Este normal, se uscă pe alei,
Peste covor de rouă, înspre zori,
Vom savura arome vechi de tei.
Te-oi răsfăţa prelung… Ne vom iubi!
Ai must la sâni şi pântec arămiu,
Plete roşcate, ochii verzi, zglobii,
Toate îndeamnă la amor târziu.
Femeia mea vei fi apoi pe veci…
Nu întreba de ce! Aşa vrea El!
Mângâietor pe noile poteci
În stihuri te-a-mbrăca un menestrel.
Mugurel Pușcaș
