Toamna-și pribegește pasul
Prin octombrie, târziu,
Ceața-nvălurează forme,
Burgul e-n relaș, pustiu.
Peste câmpuri opaline
Lăcrimează zorile,
Sângerii vor crește macii,
Fermecând privirile.
Frunze putrezesc sleite
Pe alei în tonuri gri,
Straiul verde-mpodobi-va
Ramurile cenușii.
Peste dorurile mele
Ploiesc nostalgiile,
Se vor reîntoarce-n noapte
Cu-n sărut iubirile.
Se-ntrevăd, pierdute-n zare,
Aripi albe de cocor,
Reveni-vor solitare
Stoluri, în vernal decor.
Peste munții-n amorțeală
Stăruie nori plumburii,
Răsuna-va dulce-n crânguri
Tril divin de ciocârlii.
Tomniu, clipa se oprește
Într-un brun-roșcat pastel,
Rapsodii înrourate
Se preling lin din penel.
„Dintre sute de catarge”
Răsărit-au brumele,
A plecat demult Eminul –
Stea, pe plaiuri veșnice.
Mugurel Pușcaș
