O sală plină la Wiener Konzerthaus, un omagiu muzical și recunoștința pentru cei care l-au făcut posibil.
Duminică, 4 octombrie 2026, sala Schubert a Wiener Konzerthaus a fost plină. Concertul „Maria Tănase – Die Seele Rumäniens”, cu mezzo-soprana Meda Topîrceanu și Cvartetul Constantin Mirea, a adus pe scena vieneză cântece în care românii își recunosc dorul, bucuria și felul de a privi lumea. Pentru organizator, prezența numeroasă a fost o confirmare a încrederii în proiect; pentru public, prilejul unei întâlniri cu o moștenire care continuă să emoționeze.
Într-un oraș cu o viață muzicală atât de bogată, o asemenea seară își câștigă locul prin calitatea propunerii artistice și prin puterea de a aduna oameni. Repertoriul ales a apropiat memoria unei mari interprete de sensibilitatea unor muzicieni ai prezentului, într-un cadru care a dat muzicii românești vizibilitate.
Meritul inițiativei îi revine lui Thomas Martin Emmerling, organizatorul și moderatorul concertului. Dincolo de momentul vizibil al deschiderii, un astfel de eveniment presupune coordonarea artiștilor, a colaboratorilor și a relației cu publicul. Reușita merită legată de această muncă: proiectul a ajuns pe scena unei instituții muzicale importante și a găsit o sală pregătită să îl primească.
Manager cultural implicat în artele vizuale și în artele spectacolului, organizatorul și-a exprimat public admirația pentru viața culturală românească. Într-un articol dedicat concertului solistei de la Sala Dalles, la începutul acestui an, amintea bogăția culturală a Bucureștiului printre motivele pentru care a ales să trăiască în România. Inițiativa vieneză dă acestei aprecieri o formă concretă: întâlnirea dintre artiști și un public din afara țării.
Deschiderea a păstrat o notă personală. Gazda serii a întâmpinat spectatorii, le-a mulțumit colaboratorilor și a schițat o scurtă biografie a cântăreței omagiate. A urmat invitația la microfon pentru Andrea Amza-András, însărcinat cu afaceri ad interim al României în Republica Austria, și pentru Veronica Schmidt, vicepreședinta asociației Friends of Visual Arts, care au adresat câteva cuvinte publicului.
Friends of Visual Arts figurează ca organizator în programul oficial al Wiener Konzerthaus, unde este menționat și sprijinul Veronicăi Schmidt. La promovarea concertului au contribuit Ambasada României la Viena, ICR Viena, Societatea Austro Română-Viena și RTV Unirea International-Austria. Aceste contribuții merită recunoscute în rolul lor: organizarea pune proiectul pe scenă, iar mediatizarea îl aduce în atenția celor care pot deveni publicul său.
Maria Tănase a lăsat un repertoriu în care delicatețea și forța, melancolia și umorul se află adesea în aceeași frază muzicală. Cântecele ei păstrează expresii, ritmuri și nuanțe ale unei lumi românești pe care distanța nu o face de nerecunoscut. Ascultate la Viena, ele capătă și această rezonanță: aduc aproape o memorie purtată în familie, în înregistrări și în experiența fiecăruia.
Nicolae Iorga a numit-o „Pasărea măiastră”. Aceeași imagine revine în cuvintele atribuite lui Constantin Brâncuși: „aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră”. Cele două aprecieri păstrează ecoul unei voci care a impresionat oameni de cultură dincolo de lumea muzicii. În ele, cântecul devine o formă de frumusețe pe care istoricul o recunoaște, iar sculptorul ar dori să o întrupeze.
Meda Topîrceanu a abordat această moștenire prin propria sensibilitate. Experiența de actriță, interpretă și om de televiziune i-a oferit mijloacele unei prezențe scenice expresive, în care cântecul spune și o poveste. Căldura interpretării a făcut posibilă apropierea de un repertoriu exigent, fără ca personalitatea artistei să se piardă în umbra modelului evocat.
Intenția sa este cuprinsă într-o declarație din prezentarea proiectului: „Maria Tănase este una dintre rădăcinile vii ale patrimoniului cultural românesc.” Cuvântul „vii” explică direcția spectacolului: o moștenire continuă să existe și prin felul în care alți artiști o interpretează, o înțeleg și o transmit.
Programul anunțat a inclus „Mi-am pus busuioc în păr”, „Până când nu te iubeam”, „Lume, lume” și „Ciuleandra”. Aranjamentele și orchestrările semnate de Ioan Dobrinescu au propus o lectură contemporană a repertoriului. În spatele fiecărui cântec cunoscut se află astfel o construcție muzicală care pune în relație vocea, instrumentele și expresia textului.
Cvartetul a avut un rol esențial în această construcție. Dialogul cu solista a dat coerență și substanță reprezentației, iar contribuția muzicienilor merită apreciată distinct. Un asemenea concert își află forța în întâlnirea interpreților, în felul în care fiecare participă la aceeași poveste sonoră.
Există aici și o legătură directă cu istoria evocată. Constantin Mirea Jr. este nepotul violonistului și dirijorului Constantin Mirea, care a acompaniat-o pe celebra cântăreață. Această continuitate a fost amintită și în prezentarea de pe scenă. Tot atunci, organizatorul a vorbit despre vioara moștenită de interpret, legată de Viena și datată 1750. Povestea instrumentului a apropiat memoria familiei de muzicieni de orașul în care această seară a avut loc.
Absolvent al Liceului de Muzică „George Enescu” și al Universității Naționale de Muzică din București, violonistul și-a construit propriul parcurs în muzica clasică și în jazz. Moștenirea de familie este însoțită de studiu și experiență concertistică. Continuitatea capătă astfel un sens precis: un instrument se transmite, dar arta de a-i da glas se învață și se lucrează.
În sală s-au aflat personalități ale intelectualității românești stabilite la Viena, oameni implicați în viața culturală a comunității și români aflați în capitala Austriei în vizită sau în interes profesional. Au fost prezențe cu parcursuri diferite, reunite de un reper comun. Pentru cei care trăiesc departe de locul de origine, cântecul poate păstra o legătură afectivă pe care viața cotidiană o face uneori greu de exprimat.
Publicul a contribuit concret la această reușită, prin cumpărarea biletelor și prin participare. Sala plină a însemnat o alegere făcută de fiecare spectator: aceea de a acorda timp, atenție și încredere muzicii românești. Și această contribuție merită cuprinsă în mulțumirea de după concert.
Îi mulțumim lui Thomas Martin Emmerling pentru inițiativă și pentru asumarea realizării evenimentului. Recunoștința se îndreaptă către Meda Topîrceanu, pentru sensibilitatea interpretării, către Cvartetul Constantin Mirea, pentru ținuta muzicală a serii, și către colaboratorii care au ajutat proiectul să ajungă la public.
Rămâne imaginea unei săli pline și a unei moșteniri care și-a găsit, pentru o seară, glasul pe o scenă vieneză. Dorul a avut loc între cântec și ascultător. Iar bucuria acestei întâlniri le aparține tuturor celor care au făcut-o posibilă.
Ioan Godja – RTV Unirea International
Austria, 5 octombrie 2026
