Poate mulți nu știu că în țara noastră sunt și bisericești subterane.
Avem lăcașuri de cult, rupestre, construite în stâncă, la poalele masivelor muntoase, și aș exemplifica lăcașul ortodox Jgheaburi de la Corbii de Piatră din Argeș, biserica Nimăiești din Câmpulung Muscel, schitul Pahomie din județul Vâlcea, biserica rupestră Șinca Veche cunoscută și sub numele de Templul Ursitelor etc.
Dar am să vă spun câteva cuvinte despre un sfânt lăcaș de cult subteran, aflat la 29 de metri sub pământ și la 225 metri față de nivelul mării, cel mai mare din țară, aflat în Salina Ocnele Mari din Județul Vâlcea.
Coborârea în salină se face cu autobuzul, cam în 10 minute, printr-un tunel. Acolo aerul are un efect terapeutic pentru bolile de plămâni, iar undeva se află un lăcaș de cult ortodox.
„Cavernele”, rămase ca niște labirinturi după exploatarea sării, creează de jur împrejur imaginile unui univers „spațial”. Grafica rămasă după extragerea sării, pe tavan, pereți și podea, pare ceva irealizabil de către mâna omului, ceva care creează imagini și forme ce uneori se distorsionează și se preling prin galeriile salinei ca niște himere. Și totuși, ele au apărut ca efect al exploatării masivului de sare, fiind create involuntar de mâna omului, și asta datorită stratificării sării, a nuanțelor diferite de la un alb-cenușiu către un cenușiu întunecat.
La intrare în biserică te întâmpină clopotnița, iar în dreapta se află o cruce de lemn, frumos sculptată.
Pătrunderea în biserică se face prin ușa din peretele de lemn, ce o separă de restul salinei.
Când intri în acea cavernă uriașă, mărginită din toate părțile de masivul de sare, parcă pășești pe alt tărâm. De jur împrejur numai sare: tavan, pereți podea.
În față se află iconostasul unde te așteaptă preotul ca să te mirui, apoi este catapeteasma cu icoane și altarul.
Duminica și în sărbătorile ortodoxe se ține sfânta liturghie.
Aici, în subteran, înconjurat de masivul de sare parcă te simți mai aproape de tine însuți, ai o anume intimitate prin care-ți regăsești liniștea sufletească. Chiar dacă ești la zeci de metri sub pământ, comuniunea cu Divinitatea este profundă. Probabil, sarea, care înseamnă bogăție și are un efect terapeutic asupra organismului, este un bun terapeut și pentru suflet fiindcă te îndepărtezi de energiile negative terestre pe care le întâlnești la orice pas. Aici gândești pozitiv. Întâlnești oameni liniștiți, bucuroși de ceea ce văd și simt. Se trezesc în alt spațiu, într-o altă atmosferă.
În acest spațiu al sării parcă ești desprins de lumea terestră, cu inflexiunile și efervescența cotidiană în care gândul îți zboară la ziua de mâine, la lupta pentru existență. Parcă plutești în altă dimensiune, izolat de frică, ură, răutate sau emulația cu cei din jurul tău.
Aici ești tu cu tine însuți, cu gândurile tale, cu sufletul împăcat și liniștit, că deși te afli „sub pământ”, te simți mai aproape de Dumnezeu, căci El este peste tot pe planetă, peste tot în univers, numai că tu, ca ființă umană, trebuie să-l cauți în interiorul tău, în meditație, și-l vei regăsi în tine însuți, în inima și sufletul tău atunci când te comporți cu bunătate și blândețe cu semenii tăi, cu tine însuți, și accepți influența binefăcătoare a Universului.
În acest lăcaș de cult te regăsești, sufletește și trupește, îți regăsești spiritual intimitatea și primești cu inima deschisă binecuvântarea de la slujitorul lui Dumnezeu!
Biserica poartă hramul „Sfânta Mare Muceniță Varvara”, din Heliopolis, Grecia, și „este ocrotitoarea familiei, protejând pe copii de pericole și apărându-i de boli, fiind totodată și ocrotitoarea sufletelor celor care se află în ceasul morții. Este serbată în calendarul ortodox în data de 4 decembrie”.
Poate vă întrebați de ce poartă acest hram? Pentru că în Biserica Ortodoxă Română o pomenește, în fiecare an la 4 decembrie, pe Sfânta Mare Muceniță Varvara, care este considerată și ocrotitoarea minerilor.
Biserica ortodoxă din Salina Ocnele Mari din județul Vâlcea este considerată cea mai mare biserică subterană din România!
Cristina NĂLBITORU
