În fiecare an, la 8 septembrie, lumea marchează Ziua Internațională a Alfabetizării (International Literacy Day), un moment care ne amintește că a ști să citești și să scrii nu reprezintă doar o competență dobândită în primii ani de școală, ci fundamentul educației, al libertății de gândire, al participării la societate și al accesului la cunoaștere.
În 2026, această zi are o semnificație deosebită: se împlinesc 60 de ani de la proclamarea Zilei Internaționale a Alfabetizării de către UNESCO, în 1966. Tema ediției aniversare este „Literacy for people, the planet and prosperity” – „Alfabetizare pentru oameni, planetă și prosperitate”.
UNESCO consideră alfabetizarea un drept fundamental al omului și o bază pentru exercitarea altor drepturi, pentru libertate, participare socială și construirea unor societăți mai pașnice și mai sustenabile. În ciuda progreselor considerabile realizate în ultimele decenii, datele UNESCO arată că cel puțin 739 de milioane de tineri și adulți din întreaga lume încă nu dețin competențe de bază de alfabetizare.
În 8 și 9 septembrie 2026, celebrarea mondială organizată de UNESCO are loc în Mexic, reunind reprezentanți ai educației, profesori, experți și factori de decizie pentru a discuta atât progresele realizate, cât și provocările care rămân.
Pentru noi, însă, această zi are și o altă dimensiune.
Ce înseamnă alfabetizarea pentru un copil român care crește în diaspora?
Pentru milioanele de români care trăiesc în afara granițelor țării, discuția despre alfabetizare capătă o semnificație aparte.
Copiii noștri învață să citească și să scrie în germană, italiană, spaniolă, franceză, engleză, portugheză, neerlandeză sau în limba țării în care familia și-a construit o nouă viață.
Și este firesc să fie așa.
Dar rămâne o întrebare pe care fiecare familie românească din diaspora ar trebui să și-o pună:
Va ști copilul nostru să citească și să scrie și în limba română?
Nu doar să spună câteva cuvinte bunicilor.
Nu doar să înțeleagă ceea ce vorbesc părinții acasă.
Ci să poată deschide singur o carte în limba română. Să poată scrie o scrisoare. Să poată citi o poezie de Eminescu. Să înțeleagă o pagină de istorie a României. Să descopere literatura română. Să poată scrie corect numele localității din care provin bunicii lui.
Să poată spune, peste ani:
„Aceasta este și limba mea.”
Limba maternă nu se păstrează singură
Viața în diaspora ne-a învățat un lucru esențial: identitatea nu se transmite automat de la o generație la alta.
Faptul că părinții sunt români nu garantează că și copiii lor vor vorbi, vor citi și vor scrie românește.
Limba trebuie vorbită.
Trebuie citită.
Trebuie scrisă.
Trebuie iubită.
Iar pentru aceasta este nevoie de familie, dar și de profesori, școli, cursuri de limba română, centre culturale, biblioteci, asociații, biserici, presă în limba română și proiecte comunitare.
Fiecare carte românească pusă în mâna unui copil din diaspora contează.
Fiecare oră de limba română contează.
Fiecare poveste spusă de bunici contează.
Fiecare cântec, fiecare poezie și fiecare pagină citită împreună contează.
Pentru că, încet, toate acestea construiesc apartenența.
Din experiența noastră: limba română în diaspora înseamnă mai mult decât gramatică
Pentru noi, cei care activăm în diaspora, această temă nu este una abstractă.
Prin activitatea noastră educațională și culturală și prin contactul permanent cu familiile românești, vedem cât de important este ca noile generații să păstreze o relație vie cu limba română.
Predarea limbii române copiilor și adulților în diaspora nu înseamnă numai substantive, verbe, ortografie sau exerciții de gramatică.
Înseamnă identitate.
Înseamnă să îi explici unui copil de ce părinții lui vorbesc o altă limbă acasă.
Înseamnă să îi povestești despre România fără să îl obligi să aleagă între țara în care s-a născut și țara părinților săi.
Un copil poate fi german și român.
Poate fi francez și român.
Poate fi belgian și român.
Poate fi portughez și român.
Identitățile nu trebuie să se excludă. Ele se pot completa și îmbogăți reciproc.
Iar limba este una dintre cele mai puternice punți dintre aceste lumi.
AȘII ROMÂNI – presa în limba română este și ea o formă de educație
Tocmai de aceea, pentru Agenția de Presă AȘII ROMÂNI, promovarea limbii române și informarea comunităților noastre nu sunt două misiuni separate.
Ele se completează.
Atunci când publicăm în limba română despre un eveniment organizat de o asociație românească din Germania, despre o școală din Belgia, un proiect cultural din Portugalia, un artist român din Franța, un elev premiat, un profesor, un scriitor, un cercetător sau un român care a reușit departe de țară, facem mai mult decât să transmitem o informație.
Construim o arhivă vie a diasporei românești.
Facem ca românii dintr-o țară să afle ce construiesc românii din alta.
Punem în legătură școli, centre culturale, asociații, artiști, profesori, jurnaliști, antreprenori și oameni care poate nu s-ar fi întâlnit niciodată.
Și, mai presus de toate, continuăm să folosim limba română ca limbă vie a unei comunități europene și internaționale.
Într-o epocă dominată de comunicarea rapidă și de platformele digitale, presa românească din diaspora are, din punctul nostru de vedere, și această responsabilitate: să păstreze limba română prezentă în viața de zi cu zi a comunităților noastre.
Avem nevoie de școlile românești din diaspora
Există profesori care, după o săptămână întreagă de muncă, intră sâmbăta sau duminica într-o sală de clasă pentru a-i învăța pe copiii românilor alfabetul limbii părinților lor.
Există părinți care conduc zeci de kilometri pentru o oră sau două de limba română.
Există asociații care caută săli, cumpără cărți, organizează ateliere și creează biblioteci.
Există voluntari care pregătesc serbări de Ziua Națională, de 1 Iunie sau de Crăciun doar pentru ca acești copii să simtă că România nu este numai o țară despre care aud în vacanță.
Acest efort trebuie văzut.
Și trebuie susținut.
Școlile și cursurile de limba română din diaspora nu sunt simple activități de weekend.
Ele sunt investiții în continuitatea culturală a unei comunități.
De la alfabetizare la alfabetizare media
În 2026, a ști să citești nu mai este suficient.
Trăim într-o lume a inteligenței artificiale, a rețelelor sociale, a imaginilor generate digital, a informației distribuite instantaneu și, inevitabil, a dezinformării.
Un om alfabetizat în societatea contemporană trebuie să poată nu numai să citească un text, ci și să îl înțeleagă, să îi verifice sursa, să distingă informația de opinie și jurnalismul de manipulare.
Din acest motiv, alfabetizarea media și informațională devine esențială.
Iar aici presa are o responsabilitate majoră.
Pentru Agenția de Presă AȘII ROMÂNI, aceasta înseamnă să continuăm să construim un spațiu dedicat informării românilor din diaspora, promovării proiectelor comunitare, culturii, educației, istoriei și oamenilor care creează valoare.
Nu dorim doar ca informația să circule.
Dorim ca informația relevantă să ajungă la oamenii care au nevoie de ea.
O invitație către comunitățile românești din întreaga lume
De Ziua Internațională a Alfabetizării, adresăm o invitație școlilor românești, profesorilor, asociațiilor, centrelor culturale, bibliotecilor, parohiilor și organizațiilor românești din diaspora:
Spuneți-ne ce faceți pentru limba română.
Trimiteți-ne poveștile școlilor voastre.
Povestiți-ne despre profesorii care predau româna la sute sau mii de kilometri de România.
Despre copiii care au citit prima lor carte în românește.
Despre bibliotecile pe care le-ați construit.
Despre concursurile de limba română.
Despre proiectele educaționale.
Despre oamenii care muncesc, de multe ori voluntar și departe de lumina reflectoarelor, pentru ca limba română să nu dispară din viața generațiilor care cresc în diaspora.
Agenția de Presă AȘII ROMÂNI își dorește să le ofere vizibilitate.
Pentru că aceste povești merită cunoscute.
Un copil care citește românește păstrează deschisă o ușă către România
Poate că aceasta este una dintre cele mai simple imagini prin care putem înțelege importanța zilei de 8 septembrie pentru diaspora.
Un copil născut la Nürnberg, Bruxelles, Lisabona, Madrid, Roma, Viena sau Paris ia de pe raft o carte în limba română și începe să citească.
Poate citește greu la început.
Poate întreabă ce înseamnă un cuvânt.
Poate are accent.
Nu contează.
Important este că ușa rămâne deschisă.
Dincolo de ea se află bunicii, poveștile familiei, literatura, istoria, cântecele, tradițiile și o parte din propria sa identitate.
De aceea, de Ziua Internațională a Alfabetizării 2026, mesajul nostru către românii de pretutindeni este simplu:
Vorbiți-le copiilor în românește.
Citiți-le în românește.
Dăruiți-le cărți românești.
Sprijiniți profesorii și școlile românești din diaspora.
Și, mai ales, nu le prezentați limba română ca pe o obligație, ci ca pe o moștenire.
Pentru că un copil care cunoaște două limbi nu are două jumătăți de identitate.
Are două lumi pe care le poate înțelege.
Iar limba română poate rămâne, indiferent unde ne poartă viața, una dintre cele mai frumoase căi către acasă.
Ionela van Rees- Zota
