19.4 C
Nürnberg, DE
July 24, 2026
Cultură

Sunt eu…

Singurătatea mă ajută să-mi regăsesc ecoul cuvintelor de odinioară
Îmi simt sufletul încovoiat sub povara trupului tot mai striat de vremuri potrivnice
Descătușând umbrele care ne-au fost date să ne însoțească vierea
Secondând lumina cu dărnicie întru a noastră devălmășie
Frânturi de poveste în fiecare privire în care mușcătura singurătății ne odrăslesc tăcerile
Sunt eu, între prezent și trecut iar timpul îmi mângâie fața ca o lacrimă întârziată
Ce-mi modelează trecerea, ca pe un bulgăre de pământ în rotirea-i cuminte spre niceunde
Mai aproape de noi este codrul alături de freamătul verii, și-al florilor, Unde, măna Lui Dumnezeu mângâie sufletele celor care iubesc preacuratul
Tu îmi ești calea asemeni Căii Lactee, ești frumoasă, ca zorii dimineților
Precum reavănul picăturilor de rouă înaurate de soare.
Cu fiecare privire în așteptare de primenire, eu mă redau ție.

VASILE LUCA

Related posts

Petre Țurlea: „Nicolae Iorga. O viață pentru neamul românesc”

Ionela van Reez-Zota

CRONICA lansare de carte CERCUL MILITAR IAȘI – SILVIA ȘI IOAN HODAȘ

Ion Marius Tatomir

Orgoliul instituțional și misiunea publică a literaturii române. Considerații asupra relației dintre revistele literare, organizațiile profesionale și comunitatea culturală

Liliana Moldovan

CĂLĂTOR PRIN ȚARA MEA ÎN VIZITĂ LA RESTAURANTUL-MUZEU DIN FLĂMÂNZI

Ion Marius Tatomir

Poeme – ALINA MONICA TURLEA

GT Post

OCEANUL

GT Post

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy