De ce nu mai vii lacom de iubire
dulce sorbind din poezia primului meu gând,
Să-mi treci, de-abia trezit, obrazul
prin părul descântat cândva de vânt?
Mă strigă iar
în poala zorilor de zi
găsește-mă prin valuri de pânză fumurii.
Pronunță-mi numele.
În corul șoaptelor din palme,
viu mă cheamă.
Nu nu mă înfășura în amintiri
Dă timp secundelor să toarcă lin,
o tainică îmbrățișare!
LILIANA MOLDOVAN
