A studiat la Școala Centrală de fete din București și, după ce a obținut o educație solidă, a devenit învățătoare, dorind să îmbunătățească sistemul de învățământ prin metode moderne. În paralel, a fost o susținătoare ferventă a culturii populare românești, contribuind prin scrierile și conferințele sale la promovarea tradițiilor și obiceiurilor românești.
În 1893, a fondat revista „Altițe și bibiluri”, unde a promovat meșteșugurile tradiționale, educația femeilor și cultura românească, având colaboratoare notabile din diverse domenii. Smara a fost una dintre primele femei care au ținut conferințe la Ateneul Român, iar în Primul Război Mondial, a desfășurat activități caritabile, susținând soldații răniți.
Pe lângă activitatea sa în educație și jurnalism, Smaranda Gheorghiu a fost un nume important și în mișcarea feministă. A susținut modificări legislative pentru drepturile femeilor și a colaborat cu numeroase reviste și organizații feministe din țară și din străinătate. A fost invitată să participe la diverse congrese internaționale, unde a reprezentat România și a pledat pentru pace și emanciparea femeilor.
Scrierile sale literare sunt diverse, incluzând nuvele, poezii, schițe și memorii de călătorie. Printre cele mai cunoscute opere se numără „Din pana suferinței”, „Veronica Micle. Viața și operele sale” și „O româncă spre Polul Nord”, ultima amintind de expediția sa curajoasă din 1902 către cercul polar, care a marcat-o drept prima femeie româncă exploratoare în această regiune.
A fost o personalitate complexă, dedicându-și viața carității, educației și promovării valorilor naționale, iar contribuțiile sale au fost recunoscute și onorate prin busturi ridicate în memoria sa la București și Târgoviște. Maica Smara a trecut în neființă la 26 ianuarie 1944, la vârsta de 87 de ani, lăsând în urmă o moștenire culturală și umană de neprețuit.
Carmen Vintu
Sursa: http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Sanda-Safta.html
