Neașteptat de frumoasă și emoționantă a fost întâlnirea Cenaclului „Aurel Filimon” organizată de Liga Scriitorilor Români – Filiala Mureș și Biblioteca Județeană Mureș, în data de 28 august 2025 în Sala de lectură documentară a acestei instituții culturale. Pentru prima oară la manifestările cenaclului nostru a fost ascultat Imnul Ligii Scriitorilor Români, pe versuri compuse de dr. Mihai Ganea din Baia- Mare.
Cuvântul de deschidere a aparținut doamnei Monica Avram, directoarea bibliotecii mureșene, care a precizat că este firesc ca acest eveniment să se desfășoare minunată cetate a cărților și i-a asigurat pe participanți că scriitorii mureșeni vor fi întotdeauna bineveniți la activitățile culturale organizate aici.
Vorbind se însemnătatea culturală și istorică a Zilei Limbii Române și despre propunerea legislativă inițiată de scriitorii Lygia Diaconescu Corneliu Leu și Al. Florin Țene pentru oficializarea unei zile a limbii naționale, Liliana Moldovan a dat citire versurilor talentatului poet Dorian Marcoci, care din motive de sănătate nu a fost prezent la întâlnire, decât prin intermediul versurilor din poezia intitulată „Limba română”:
„Dacii au săpat izvorul,
L-au păzit sfinţit românii.
Faţa-n el spălat-au slavii,
Hunii,celţii sau cumanul.
Şi avarii şi gepizii,
Sau tătarii şi sultanul
Turcilor, cu iataganul
Au crestat în lemnul grinzii.”
Talentata și prolifica scriitoare Nina Breazu, din Alba Iulia, care a dat dovadă, în ultimul timp, de o fulminată energie creatoare, a scris, cu această ocazie câte un „laudatio” primul adresat președintelui onorific al Filialei Mureș a LSR, poetul Mircea Dorin Istrate numindu-l „străjerul limbii române” , al doilea adresat Lilianei Moldovan, pe care o consideră „o ambasadoare al culturii românești între condei și veșnicie”.
În continuare, dl. Mircea Istrate a anunțat conferirea „Diplomei Glorie Limbii Române” oferită Lilianei Moldovan de către conducerea Ligii Scriitorilor din România „ca semn de prețuire pentru opera sa literară”. În eseul intitulat „Laudă limbii române” , domnia a atenția auditoriului asupra importanței apărării limbii române deoarece „limba oricărui popor evoluează mereu, ea se îmbogățește continuum cu noi elemente, expresii, cuvinte, iar fondul său de cuvinte rămâne ca o identitate unicat al poporului în cauză.” Și stabilind că „limba română este extrem de melodioasă, iar cuvintele sale pot avea extrem de multe sensuri și înțelesuri”, și-a încheiat comunicarea o veritabilă pledoarie de dragoste și respect pentru vechea și trainica noastră limbă națională: „cu smerenie și adâncă pioșenie, mă înclin în fața tuturor celor știuți și neștiuți făuritori, întregitori, și apărători ai LIMBII ROMÂNE de-a lungul tuturor veacurilor și al tuturor vitregiilor prin care ea a trecut până la noi, îndemnându-vă pe domniile voastre, poeții și scriitorii români, să puneți în dulceața scrierilor voastre, toată simțirea, dragostea și respecul vostru, pentru dăinuirea cât mai mult a neamului românesc în deplină siguranță, în granițele frumoasei noastre limbi române.”
Poetul Mircea Dorin Istrate a conferit limbii române o aură de sacralitate recitând propriile versuri :
„Țineți limba nepierită, țineți datina străbună,
Țineți sfinte obiceiuri de din vremea cea bătrână,
Și păstrați dulceața limbii, ceea veche, din-ceput,
Ca să știm că suntem umbra timpului pe-aici trecut.”
Ideea omagierii limbii române ca semn de păstrare a continuității limbii române a fost susținută de scriitoarele Doina Popa și Angela Maria Drăgoi, care în au adresat limbii române cuvinte de pline de respect și noblețe sufletească puse în matca unor poezii neasemuit de frumoase:
„Să aducem o plecăciune limbii române
Limba în care ne-am născut
Limba în care am învăţat primele cuvinte
Mamă, tată, ţară…
Limba în care am înţeles
Rostul credinţei şi al vieţii,
Să-ngenunchem în faţa măreţiei ei
Să-i cinstim trecutul, istoria şi vatra.” (Doina Popa – „O plecăciune limbii române”)
„Căci limba noastră, dulce miere,
Din firul ierbii, pân’ la nori,
Trăiește-n toate și nu piere,
Ea e grădină, iar noi… flori!
O, blândă limbă românească,
Te dăm urmașilor în dar,
În veci de veci, cu ea să crească!
Le fii… luceafăr de hotar!” (Angela Maria Drăgoi – „Limba noastră românească”)
Poetul Vasile Luca, în al său poem dedicat limbii române – recitat de dl. Istrate- ne-a arătat cu profundă limpezime că :
„Din a vechilor cazanii cu a semnelor răboj,
Hieroglife înzdrelite, în străfunduri de pământ,
Printre stalactite peșteri, dăinuind din moși, strămoși,
Ne-a rămas ca mărturie în-grăitul vechi cuvânt
L-am purtat cu strășnicie ca și cei care-o să vină
Ne-a fost doină, dor, pădure, horă dulce trăgănată
De la început de lume, mult `nainte de latină
Ne-a fost înzidită-n suflet, Limba noastră românească.” (Vasile Luca – „Limba noastră”).
Invocându-l pe Lucian Blaga care definea limba ca „întâiul poem al unui popor”, referindu-se la la caracterul „poetic”, melodios și creator al limbii noastre naționale, scriitoarea Liliana Moldovan i-a invitat pe toți participanții să își exprime, prin scurte mesaje poetice sau eseistice, admirația față de limba română. Astfel dacă doamna Gabriela Doagă a și-a citit eseul închinat limbii române, dl. Dumitru și-a exprimat admirația față de opera eminesciană, iar profesoara Ileana Ludușan s-a referit la importanța păstrării și cultivării limbii române în comunitățile de români din străinătate. Ideea a fost preluată de doamna Rodica Olteanu, artist plastic, care a subliniat că limba română este puntea de legătură a românilor din străinătate cu vatra străbună, gând reflectat de Liliana Moldovan în poezia „Limba noastră cu vorba-i fermecată”.
„E limba ce în dorul ei ne ocrotește și spre cunoaștere adâncă ne-îndreaptă.
Cuvântul românei noastre limbi ne învață și ne adună.
Ea știe să stea drept în zboru-i fără vină.
Oriunde-am fi, în lumea largă,
e putea ce ne leagă de glia cea străbună,
Doar vorba ei îmbogățește ritmul inimii
și veșnic îl întoarce spre vatra cea română.”
Despre limba română ca ancoră spirituală și culturală pentru românii din țară și străinătate a vorbit, Ilarie Opriș, artist plastic și autorul unor monografii despre Sângeorgiu de Mureș. Domnia sa a menționat că este imposibil să vorbești despre limba română fără să îl amintești pe marele Eminescu și a continuat cu evocarea demersurilor sale de ridicare a unui bust a lui Eminescu în Sângeorgiu de Mureș.
În intervenția sa, doamna Corina Ceaușescu, care a mărturisit că participă pentru prima dată la întâlnirea Cenaclului „Aurel Filimon” din Târgu-Mureș și a insistat asupra importanței organizării unor astfel de întâlniri culturale cu caracter interdisciplinar. În calitate de coordonatoare a Festivalului SIMFEST, aflat în plină desfășurare i-a invitat pe scriitorii mureșeni la SIMFEST: Dorel Vișan, invitat special la spectacolul dedicat Zilei Limbii Române de la Târgu-Mureș”.
Domnul Liviu Boar, cunoscut ca „cel mai longeviv director” al Arhivelor Naționale – Filiala Mureș a încântat auditoriul cu câteva informații relevante despre urmele arhivistice ale trecerii lui Eminescu prin Județul Mureș insistând asupra importanței Arhivelor Naționale ca instituții păstrătoare a memoriei culturii și istoriei naționale, amintind în acest context despre „Scrisoarea lui Neacșu Lupu din Câmpulung” scrisă în 1521 și păstrată la Arhivele Naționale din Brașov.
Profesoara Mariana Boar a recitat câteva poezii din creația eminesciană, recunoscând că evenimentele organizate de Filiala Mureșeană sunt adevărate sărbători ale sufletului fiind marcate de fiorul etern al poeziei.
Într-adevăr, recitând din Eminescu, sufletele devin părtașe la inegalabila frumusețe și strălucire a limbii române, sentiment potențat de întâlnirea versurilor eminesciene cu melodicitatea și sensibilitatea deosebită a vechilor romanțe naționale. Participanții la serata dedicată omagierii Limbii Române au fost martorii unei astfel de întâlniri artistice, profesoara Ileana Ludușan, interpretând, cu voce caldă și pătrunzătoare, câteva romanțe pe versurile lui Eminescu, fiind susținută de toți cei prezenți, care s-au prins într-un act interpretativ încărcat de emoție și melancolie.
Despre frumusețea și perenitatea limbii române au vorbit: doamna Berța, ing. Traian Sabău și Alexandru Tcaciuc exprimându-și admirația față de operele de poezie și proză din literatură română din toate timpurile.
Așa s-a încheiat evenimentul cultural dedicat celebrării limbii române, care a fost perceput ca o adevărată sărbătoare a spiritului românesc, ca o întâlnire de neuitat ce va rămâne în memoria afectivă a participanților prin rafinamentul artistic, înălțătoarea ținută culturală și intensitatea emoțiilor generate noblețea gândurilor și inegalabila valoare a poeziilor rostite în frumoasa noastră limbă română.
Astfel, prin intermediul poeziilor rostite, eseurilor prezentate, scurtelor comunicări și mărturisirilor oferite participanților, cu emoție și respect, evenimentul dedicat graiului străbun s-a transformat într-o memorabilă sărbătoare a sufletului, unde fiecare inimă prezentă a bătut în ritmul dorinței ca limba noastră să rămână mereu la fel vie, fermecătoare și neînfrântă de trecerea timpului și de schimbările social-istorice viitoare.
LILIANA MOLDOVAN
