La începutul lunii iulie, când soarele părea că arde mai puternic ca niciodată, o delegație a Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași (Ilie Serediuc – președinte LSR, Ioan Hodaș – vicepreședinte, Silvia Hodaș – președinte Subfiliala „Junior” a LSR, Mimi Rotariu – secretar general) a pornit într-o întâlnire de suflet cu scriitorii botoșăneni, membri ai LSR.
Am admirat câmpurile încă verzi, dealurile domoale, ușor vălurite, și localitățile parcă pustii, dogorite de arșița verii.
Am ajuns în orașul Flămânzi, iar gândul ne-a dus imediat la momentul istoric al Răscoalei din 1907, când satul Flămânzi a fost punctul de plecare al acesteia. Fiecare dintre noi își amintea celebrul tablou pictat de Octav Băncilă, intitulat simplu „1907”, aflat în manualele de istorie. E imposibil să uiți ochii măriți de teamă ai țăranului care fuge disperat printre răniți, ploaia de gloanțe ce l-a rănit pe un consătean, prăbușit după ce a fost împușcat în gât. Tabloul, mărturie vizuală a unui moment tragic, a devenit simbolul răscoalei care avea să izbucnească un an mai târziu și care exprimă nemulțumirea profundă a țăranilor față de condițiile grele de viață și exploatarea la care erau supuși.
Ne-am continuat drumul cu regretul că nu am avut timp să vizităm și alte obiective turistice, dar ne-am dorit măcar să servim o cafea în acest oraș cu o asemenea încărcătură istorică, când soarele se înălța deja pe un cer senin, dis-de-dimineață.
Zărim o pancartă pe care scria „Restaurant Medieval House”. La intrare, în partea dreaptă, o statuie reprezentând un bucătar te invita să intri cu toată încrederea. Peste tot domnea o liniște deplină.
Intrăm și întâlnim un domn care mătura de zor frunzele căzute în curte și care, cu privirea, părea că își cere scuze că nu e totul în ordine. Îl salutăm politicos și îl întrebăm dacă putem servi o cafea. Cu un zâmbet amabil, ne îndrumă spre bar, apoi își reia în tăcere activitatea.
Nimic nu părea să indice că ne aflam într-un restaurant-muzeu. Interiorul – de o frumusețe greu de descris – emana un ambient care te îndemna mai degrabă să contempli exponatele decât să bei o cafea. Crâmpeie de istorie se regăseau în fiecare salon.
L-am rugat pe tânărul de la bar să ne ofere câteva informații despre obiectele istorice care împodobeau pereții și camerele, precum și despre istoricul locului. Ne-a spus că va chema imediat managerul, care ne va putea da toate detaliile. Ne așteptam să apară un domn în costum și cravată. Dar, surpriză – pe ușă a intrat același domn care mătura mai devreme: Sorin Țapu. Cu amabilitatea specifică maramureșenilor (fiind născut pe aceste meleaguri), a început să ne povestească, într-un stil simplu și cald, cum a reușit să restaureze casa – un mic conac.
Ne-a prezentat, cu multă pasiune, sălile amenajate cu unicate, documente vechi și obiecte de epocă. A deschis restaurantul în urmă cu șapte ani, într-o clădire cu o istorie aparte, care i-a aparținut senatorului botoșănean Vasiliu, în perioada interbelică. A renovat cu grijă imobilul, păstrând stilul original, conștient de valoarea sa arhitecturală și istorică. Ne-a mărturisit că restaurantul „păstrează linia model a perioadei 1880-1950 și este conservat ca muzeu”.
Colecția cuprinde obiecte din România și din Europa. De cum intri, îți dai seama că ai șansa de a vedea piese unice: obiecte tradiționale românești, colecții de discuri, casetofoane, magnetofoane, radiouri, un acordeon așezat pe un dulap, ceasuri elvețiene, tablouri, icoane, obiecte de ceramică, dulapuri vechi, un goblen mare peste care s-a așezat patina timpului… Toate vorbesc, dacă ai răbdarea să le asculți și să descifrezi tainicele cuvinte ce vin din adâncurile istoriei. Are și o colecție germană, din perioada celui de-al Doilea Război Mondial: un pian „celebru”, un camion aflat în exteriorul curții etc.
Pasiunea pentru colecționarea adevăratelor obiecte de artă vine din tinerețe și nu s-a gândit o clipă că acestea vor fi expuse într-un restaurant.
Fiind un mare iubitor de artă veche, a găsit locul potrivit pentru fiecare obiect. Și-a dorit să păstreze o atmosferă medievală – și a reușit.
Mulți turiști care poposesc aici rămân uimiți de ceea ce văd: un colț de istorie, o mărturie a tradiției poporului român, de o frumusețe de netăgăduit.
La plecare, am zărit și un monument dedicat eroilor: „Glorie eternă eroilor români din comuna Nicolae Bălcescu”, de care tot managerul localului se îngrijește.
Am făcut fotografii pentru a imortaliza momentul, iar la despărțire am mulțumit cu sinceritate pentru ospitalitate și amabilitate, promițând că vom reveni în acest loc unic, ce poartă cu mândrie parfumul vremurilor de odinioară.
Dragi călători, în drumul dumneavoastră spre Botoșani, zăboviți câteva clipe la o cafea, admirați liniștea și frumusețea acestui loc, dar mai ales să descoperiți tradiția și obiceiurile, o parte importantă din istorie care definește sufletul poporului român. Veți găsi în acest local comori care nu trebuie uitate.
Prețuire și respectele noastre domnului manager Sorin Țapu pentru străduința sa de a păstra tradiția și obiceiurile, istoria poporului român, prin colecția bogată ce poate fi admirată, fără a se percepe taxă. E suficient doar să te oprești câteva clipe din alergarea prin viață.
Foto: Silvia Hodaș, Mimi Rotariu
Silvia Hodaș, membru UZPR & AJRP, Canada
