(Baladă pentru nașterea lui Pătruț)
Recital de poezie populară alcătuit de ADRIAN MUNTEANU
după variante din Transilvania ale baladei „Miorița”.
Pe-un picior de munte-n sus
Grea turmă de oi s-o dus
Colo-n josu, mai în jos,
Grea turmă de oi s-o-ntors
Colo-n jos de șesurele
Grea turmă de oi se vede.
Colo sus, la munte
Neaua-i de-un genunche.
Colo jos, la vale
Neaua-i și mai mare….
Întorcu se-ntorcu…întorcu se-ntorcu…
Pre munții cei mari
Sunt trei păcurari…
Unu-i mai strinuț
Ce-l cheamă Pătruț.
Trei păcurărei
La trei stâni de oi
Unu-i strinărel
Doi îs frățiori
Mult se gomonesc
Și se sfătuiesc
Pe cel strinărel
Cum l-or omorî,
Cum l-or potopi.
Pe strin să-l omoare –
Moarte de topoare –
Oile toate păștea
Numai oaia
Nici nu bea, nici nu mânca,
Numai sta și tot ofta.
– Ce nu paști, ce nu mănânci,
Numai după mine plângi?
– Cum oi bea, cum oi mânca,
Cum ți-au făcut legea ta?
Spânzura-te-or, anina-te-or,
Ori capul luați-l-or (bis)
– Dragi frătuții mei,
Nu mă omorâți,
Că și eu voi da
Turmulița mea.
– Nouă nu ne trebe,
Că și noi avem
Turmă ca și-a ta.
– Dragi frătuții mei,
Nu mă omorâți,
Că eu vouă voi da
Pușculița mea.
– Nouă nu ne trebe,
Că și noi avem
Pușcă ca și-a ta.
– Dragi frătuții mei,
Nu mă omorâți,
Că eu vouă vă dau
Fluierașul meu.
– Nouă nu ne trebe
Că și noi avem
Fluier ca și-al tău.
– Voi, ortacii mei,
Păcurari la miei și la mândre oi
Care dintre voi
Doriți a rămâne,
De azi ori de mâne,
Și pe al meu țol
Și-n al meu ocol,
Care vă gândiți
Să mă d-omorâți,
De mi-ți omorî,
De mi-ți potopi,
Eu vă rog așa:
Groapa să mi-o sape
Și să mă îngroape
În târla de oi,
Să dorm printre voi,
Coperit cu ploi.
Să dorm colo șa,
Coperit de nea
În mijloc de stână
Ca să am hodină,
În țărcuț de miei,
Nicicând să nu piei
De dintre ai mei.
Toporașul meu
Mie să mi-l puneți în mâna de-a dreapta.
Fluierița mea
Mie să mi-o puneți în mâna de-a stânga.
Când ploaia-o ploua
Toporul meu a tăia,
Când neaua va ninge
Fluiera va zice,
Oile vor plânge
Prin pădurea rară
Cu inima-amară,
Prin pădurea deasă
Cu inima arsă.
Și vi-ți d-întâlni
O mamă bătrână
Cu cârpă de lână,
Lacrimi lăcrămând,
Păru-și despletind,
De fiu întrebând.
Aceea-i maica
Și ea v-o-ntreba:
– N-ați văit, văit,
Nu mi-ați întâlnit pe al meu Pătruț?
Cu păr, firicele
Ce scapăt ca stele,
Cu dor și cu jele
Pe zilele mele,
Dulce la privire
Și frumos la fire?
– Voi spuneți așa:
Că neaua o nins,
Drumu mi l-o-nchis
Și nu pot veni
Până s-o topi.
– Da, noi l-am văzut
Aici, mai napoi,
Tot vânzând la oi,
La târguț la beci
Vânzând la berbeci
Și-acolo-s pe veci.
– Și l-am mai văzut
Numărând la bani
Pe aripa șubii,
La lumina lunii,
La marginea lumii.
Da, noi l-am văzut,
Mergând spre trecut
– La lumina lunii,
La marginea lumii!
***
