24 mai 2025. O zi de mai mohorâtă, ca mai toate zilele de la sfârșitul acestei luni. Dinspre Casa Cărții, din Iași, raze de lumină se disipau în toate direcțiile, semn că într-una dintre săli avea loc o lansare de carte cu totul aparte. Titi Constantin Mocanu a venit tocmai din ținutul Hușului, satul Șișcani, comuna Hoceni, să lanseze cel de-al doilea volum de poezii, „Poezia Dealurilor”. O lansare inedită, prin faptul că totul a decurs firesc, autorul a organizat așa cum a dorit, fără moderator, fără momente muzicale… Au fost invitați toți iubitorii de poezie, fiindcă: „Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.” (Voltaire)
Se pare că vremea, mai puțin prielnică, a împiedicat pe mulți să participe la eveniment. Alături de autor au fost poeți, scriitori, foști elevi, prietenii și familia.
Autorul s-a prezentat singur, a vorbit despre felul cum a răspândit lumină prin profesia sa de cadru didactic, despre cum l-au inspirat „dealurile” sale în scrierea celui de-al doilea volum. A scris poezii despre oameni și locuri care au existat și mai există. Și-a amintit cu drag despre tata care-i spunea legende și-i recita din „Luceafărul”, despre satul în care a copilărit, un sat de poveste. A mărturisit că aici vrea să-și trăiască „veșnicia”, nemuritor ca dealul său, Dealul Morilor, „cu fluturi și flori”, „cu nouri și mister”, „care ajunge la cer”.
Prezentarea cărții a fost făcută de prof. Silvia Hodaș. Dânsa a menționat: „Dacă în volumul de debut „Iubire imposibilă”, autorul Titi Constantin Mocanu a abordat o tematică amplă, răsărită din seva iubirii, a explorării sufletului uman, a naturii, copilăriei, credinței și satului, cu accente mai mult pe iubirea nemărginită, iubirea pură, pe ipostazele iubirii sau meditațiile asupra trecerii timpului și a vieții, în acest nou volum, «Poezia Dealurilor», continuă aceeași tematică ce curge ca un râu liniștit venit de undeva dintre dealurile copilăriei aducând și aprofundând, cu predilecție, de astă dată, satul și copilăria, istoria și legendele de pe aceste meleaguri, obiceiuri, datini și tradiții de prin partea locului. […] Consider că Titi Mocanu vede dealurile ca un simbol al copilăriei, un loc idealizat, al iubirii și dorului, uneori al refugiului, dar și al unor locuri încărcate de istorie, un loc al schimbărilor din viața umană. Dealurile – locuri unde se întâlnesc trecutul și prezentul, uneori sunt entități vii, personificate, martori ai schimbărilor și suferințelor unei lumi tulburate. Putem concluziona că dealurile pot fi ecouri ale sufletului românesc, ale satului, locuri de legătură cu Dumnezeu, de revelație. […] Recomand cu multă căldură volumul «Poezia Dealurilor», răsfoindu-l veți descoperi frumuseți de nebănuit din lumea satului și a copilăriei. Iubirea și meditațiile asupra vieții, misterul legendelor și al descântecelor vor face să vibreze sufletul. Gândul cărții trece în inimi prin cuvintele învăluite în picuri de lumină, de mireasma amintirilor anilor și vremurilor copilăriei.”
Momentul care a urmat a fost emoționant, au recitat, cu multă pasiune, din creația autorului, prilejuind bucurii și trăiri nemărginite poeții și scriitorii: Corina Matei Gherman, Mimi Rotariu, Anatolie Coșuleanu și iubitoarea de poezie, Nati Adam.
În multe din poezii, dealurile sunt prezentate ca „vatră strămoșească”, un loc unde „veșnicia” vine din trecut și s-a oprit „pe glia cu flori”, unde s-a născut „statornicia”.
În discursul său, autorul și-a deschis sufletul, a explicat cum a ales titlul volumului de versuri și a delectat publicul recitind câteva poezii pline de umor care surprind viața satului, ascuns undeva între dealuri, demonstrând că posedă un puternic simț al umorului.
Momentele vesele au fost susținute de scriitorii Ioan Hodaș și Nicu Stancu care au adus zâmbete și voie bună. Inedită a fost creația literară „Meniu de sărbători”, din genul „Asaltul paronimelor”, prezentată de Silvia Hodaș.
A urmat citirea din creația proprie de către poeții și scriitorii prezenți. Spectatorii au urmărit cu interes și au putut admira poezii de toate genurile și cu o tematică diversă.
Titi Constantin Mocanu a oferit câte o carte cu autograf, în dar, fiecărui participant. A mulțumit tuturor călduros pentru că au fost alături de dânsul, în această zi de sărbătoare.
La un moment dat, un tânăr (elev de gimnaziu) se așază în fața Poetului, sprijinindu-se pe un genunchi îl privea cu o admirație greu de descris, în timp ce acesta dădea autografe; fără să zică o vorbă, doar își privea bunicul cum scrie de zor. O imagine unică. Nu am tulburat-o! După câteva clipe, l-am întrebat pe Ștefan dacă îi place să scrie. Răspunsul a venit clar, îi place să scrie, dar mai mult îi place să cânte la flaut, pasiune moștenită de la bunica, fost profesor de canto și pian, la renumita Școală de Muzică și Arte Plastice „N. N. Tonitza” din Bârlad. După acest scurt dialog, a continuat să rămână în aceeași poziție până când autorul a terminat și a putut să-l îmbrățișeze.
Publicul a fost minunat, s-a implicat în toate etapele prin aplauze, intervenții inspirate, luări de cuvânt. Sinceritatea, naturalețea discuțiilor a impresionat și a determinat ca acestea să continue și la o cupă de șampanie oferită de sărbătoritul zilei. Umorul a fost la înălțime: cu poeziile umoristice ale poetului Anatolie Coșuleanu și umoristului Ioan Hodaș, cu epigramele spumoase ale scriitorului Nicu Stancu.
Evenimentul literar ne-a bucurat sufletele. Felicitări autorului pentru noul volum și pentru curajul de a ieși de sub tiparele cunoscute privind lansările de carte! Felicitări publicului deosebit și celor care s-au implicat direct în desfășurarea manifestării culturale.
O zi de adevărată sărbătoare a frumosului, a Culturii!
Fotografii: Silvia Hodaș și liceanul Alexandru Ciurlică
Silvia Hodaș, UZPR, Filiala Iași & AJRP, Canada
