– Haide, fluieră! Tu chiar poți fluiera?
– Ei da, cum să nu pot? Cine nu poate? Uite!
Își strânse două degete în formă de inel și le aruncă pe buza inferioară și îl făcu Milenei o demonstrație în toată regula. Ar fi făcut orice pentru a-i smulge din nou și din nou un zâmbet. Pe Milena o știe din fiecare vară a copilăriei lui, cu puține fluctuații ale emoțiilor în anii adolescenței. Nu ar fi spus că este îndrăgostit de ea.
Ca oricând, și acum îi zâmbi plină de farmec, derutant de plăcut. Părea că orice ar face el în preajma ei era bine și hazliu. Și, nu era așa cu alții. Iar eu știu asta ca fapt verificat. E simplu! Milena era aproape nonstop cu el.
– Mai fluieră o dată! Atât! Acum ascultă-ţi ecoul.
O privea confuz. Milena și-a aplecat capul peste pieptul lui și i-a șoptit:
– Acum taci! Vreau să rămân nemișcată peste inima ta. Îi aud ecoul de fiecare dată. Tu îmi auzi inima? Ai vrea?
Continuare text:
Sursa: Cosmisian
Sursa foto: pixabay
