Motto: „Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă. Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să se gândească la ce va scrie” – Eugène Ionesco
Astăzi, 3 martie, celebrăm cu mare drag Ziua Mondială a Scriitorilor, cei care, prin cărţile lor, ne ajută să intrăm în alte lumi, să ne transpunem în alţi oameni, să ne dezvoltăm şi să vizităm locuri inimaginabile.
Așa cum afirma Mario Vargas Llosa «trăim atâtea vieţi câte cărţi citim» și scriitorii sunt principalii «vinovați», cărora trebuie să le mulțumim. Universul creat de ei, cu fiecare povestire, nuvelă, roman sau poezie, ne ajută dincolo de un proces intrinsec de învățare să simțim mai mult, să ne dezvoltăm și chiar să ne cunoaștem.
Un scriitor este o profesie care este studiată și stăpânită toată viața. Cineva din copilărie visează să-și exprime ideile pe o hârtie, unii devin stăpâni ai unei pene la maturitate și la o vârstă înaintată. Nu există reguli specifice. Scriitorii sunt oameni care doresc și pot vorbi cu lumea cu un stilou sau mașină de scris.
Istoria sărbătorii
Decizia de a sărbători această zi, a fost adoptată la cel de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club, care s-a desfăşurat în ianuarie 1986.
PEN Club a fost înfiinţat în anul 1921, la Londra, de un grup de scriitori englezi şi francezi, reprezintă asociaţia scriitorilor de pretutindeni şi are drept scop promovarea prieteniei şi a sprijinului intelectual între scriitorii din toate colţurile lumii. Denumirea acestei organizaţii, abrevierea PEN, se descifrează prin: Poets – poeţi, Essayists – eseişti, Novelists – romancieri dar include scriitori ai tuturor formelor de literatură, de la jurnalişti până la istorici.
Ideea înfiinţării Clubului respectiv aparţine scriitoarei engleze Catherine Amy Dawson Scott, iar primul preşedinte al PEN Club a fost John Galsworthy. Mai mult, această organizație a fost considerată drept primul ONG din lume, iar printre membrii ei s-au numărat Joseph Conrad, Elizabeth Craig, George Bernard Shaw şi H.G. Wells.
Președintele Galsworthy a fost în postul său peste 10 ani. Pentru totdeauna nu a permis penetrarea politicii în interiorul clubului. Cu toate acestea, după cel de-al doilea război mondial, un mare număr de opoziționiști, condus de belgieni, au venit la putere. Reuniunea din 1932 a fost ultima pentru Galsworthy.
Ziua scriitorului, din păcate, a apărut foarte târziu. În mod ironic, stăpânii cuvântului se aflau printre oameni cu mult înainte de apariția scrisului. În acel moment, poveștile lor nu erau scrise pe hârtie, ci au fost transmise din gură în gură. Până în prezent, numele multor figuri creatoare pur și simplu nu au supraviețuit și s-au pierdut. Dar fără ele nu vor exista autori moderni, nici o literatură ca un întreg. Timp de mai multe secole scrisul nu a fost considerat o ocupație serioasă. Autorii au făcut acest lucru pentru ei înșiși. Se credea că vânzarea de opere de artă este un păcat și o blasfemie.
Cine sărbătorește ziua scriitorului?
Această sărbătoare a reunit mulți oameni angajați în scris. Toți scriitorii, eseistii, romancierii, satirii, poeții, dramaturgii, editorii etc. au început să sărbătorească ziua scriitorului.
Astăzi organizaţia internaţională a scriitorilor are peste 140 de filiale în lume şi reprezintă cea mai mare organizaţie literară, care accentuează rolul literaturii în dezvoltarea culturii mondiale şi lupta pentru libertatea de expresie.
Acest Club al Poeziei, Eseurilor şi Romanului, se defineşte ca o conştiinţă literară a lumii cu rolul de a promova literatura şi dezvoltarea societăţii umane, oriunde pe glob, prin recunoaşterea rolului scriitorilor. Cel mai mare şi important centru PEN Club se află în SUA.
Centrele PEN militează pentru supravieţuirea literaturii, ameninţată tot mai mult de televiziune şi de subcultură, dar şi pentru drepturile şi libertăţile profesionale ale scriitorilor şi pentru libertatea cuvântului.
PEN Clubul Român a fost creat în 1923, într-o sincronizare aproape spontană cu fenomenul internațional şi l-a avut printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu, o organizaţie din care au făcut parte de-a lungul timpului personalități literare cunoscute – Ion Barbu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Victor Eftimiu și mulți alții.
PEN Clubul Român a participat la congresele interbelice ale PEN de la Berlin, Viena, Dubrovnik și altele, însă, după 1945, după instalarea influenței sovietice în România, acest club ca și multe altele instituții și organizații independente, a dispărut, fiind interzis.
De altfel Radu Cioculescu, secretarul PEN Clubului a fost arestat şi a şi murit în închisoare. Era momentul începutului unui război teribil între comunişti şi intelectuali, război căruia i-au supravieţuit puţini dintre cei cu conştiinţă.
După anul 1964, PEN Clubul Român a existat din nou, în chip formal, fără a avea şi posibilitatea să funcţioneze. În anii ’70, preşedintele PEN Clubului Român a fost poetul Geo Dumitrescu. Organizaţia funcţiona ca un fel de secție de relații internaționale a Uniunii Scriitorilor Români de-atunci, cu servituțile de rigoare legate de tutela comunistă.
Un poet important al regimului, Eugen Jebeleanu, a fost la un moment dat președinte al PEN Clubului Român, din care făceau parte și alți scriitori agreați de regim precum Horia Lovinescu, Radu Boureanu, George Ivașcu, Corneliu Leu sau Alexandru Balaci.
În mai 1990, Ana Blandiana a fost invitată, la Viena, la Congresul mondial anual al PEN International, unde s-au reînfiinţat PEN Cluburile naţionale pentru ţările foste comuniste.
La 11 septembrie 1990, Centrul PEN Român renăştea, într-o şedinţă la care au participat cei mai reprezentativi scriitori români, iar poeta Ana Blandiana avea să devină preşedinta PEN Clubului Român, afiliat Organizaţiei Internaţionale a Scriitorilor, exercitându-şi mandatul până în anul 2004. La nivel internaţional, sunt centre ale acestei organizaţii de profil în peste 140 de ţări. Este, deopotrivă, una din cele mai vechi organizaţii care luptă pentru dezvoltarea lumii culturale şi pentru libertatea de expresie.
„A vorbi despre limba în care gândești, a gândi – gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.
Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu o pot considera altfel decât iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.” – NICHITA STĂNESCU
Puterea cuvintelor
Suntem şi devenim ceea ce gândim, spunem, scriem şi acţionăm. Iată puterea cuvintelor câtorva scriitori:
„Dacă vrei să te faci romancier, deschide miezul şi scoate din călimară Universul” – Tudor Arghezi
„Arta scrisului înseamna arta de a descoperi ceea ce crezi” – Gustave Flaubert, scriitor francez
„Sunt două feluri de scriitori: cei care te fac să gîndeşti şi cei care te fac să îţi pui întrebări” – Brian Aldiss, scriitor britanic de proză scurtă şi romane SF
Ca să fii scriitor trebuie „să ai ceva de spus şi să o spui cât de clar poţi. Acesta este singurul secret” – Matthew Arnold, poet şi critic britanic
„Nu e mare lucru să ştii, cel mai greu este să îţi imaginezi” – Anatole France, poet, jurnalist şi romancier francez
„E mai bine să scrii despre lucrurile pe care le simţi şi nu despre lucrurile pe care le ştii” – L. P. Hartley, scriitor britanic
„Sunt trei reguli ale scrisului. Din păcate, nimeni nu poate spune care sunt acelea” – Somerset Maugham, scriitor britanic.
„Cuvintele sunt cel mai puternic medicament (sau drog) al umanităţii” – Rudyard Kiplin, scriitor britanic
Tot scriitorul are un statut,
Statornicit de-o veşnicie,
Scriind enorm când nu e cunoscut
Şi-i cunoscut când nu mai scrie. – Vasile Larco
Majoritatea iubim cărțile, dar chiar cei care nu fac o pasiune pentru citit tot sunt nevoiţi să studieze anumite lecturi din programa şcolară.
Fără scriitori lumea noastră nu ar fi la fel. Ne deschid lumi noi, ne spun povești la care nu ne-am fi gândit niciodată, ne oferă idei pentru mii de filme grozave. Acesta este motivul pentru care Ziua Internațională a Scriitorilor este cea mai bună ocazie de a-i aprecia pe toți!
În fiecare an, pe 3 martie, se aniversează Ziua Mondială a Scriitorilor. Poeți, eseiști, nuveliști, dramaturgi, critici literari, istorici și jurnaliști de pretutindeni sunt amintiți și apreciați pentru rolul în dezvoltarea literaturii și a culturii la nivel mondial.
Cel mai bun lucru pe care îl poți face, totuși, pentru a sărbători Ziua Internațională a Scriitorilor, este să cumperi și să citești niște cărți interesante și noi. Ar trebui să cultivăm această practică frumoasă pentru a arăta generațiilor viitoare că puterea cărților este atemporală. Este o ocazie perfectă de a-ți aprecia autorii preferați sau poate chiar de a-i cunoaște! Poate fi posibil în timpul uneia dintre multele întâlniri cu autori sau seri de poezie organizate în întreaga lume pe 3 martie.
Şi dacă tot sărbătorim Ziua Mondială a Scriitorilor astăzi, voi ce autor preferat aveţi ?
Ce scriitor v-a zguduit lumea şi v-a făcut să vedeţi totul în alte culori ?
LA MULŢI ANI SCRIITORILOR NOŞTRI DRAGI ŞI VĂ MULŢUMIM PENTRU MUNCA DEPUSĂ!
Epilog: ,,Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale făcute cu spiritul şi cu mâna.” – George Călinescu
Surse: inoras.ro; tvr.ro
ing. Solo Rotenstain