Legendele săptămânii

Plimbându-te prin acele grădini, e ca și cum te-ai afla pe tărâmul acela numit Paradis. Cât cuprindeai cu privirea, era plin de copacii din specii pe care nu le mai întâlnisem vreodată. Unul singur îmi atrăsese mai mult atenția. În zare, aproape de un hău, crescut parcă într-o piatră, se înălța un copac cu o coroană deosebită și scoarță multicoloră. Coroana atingea pământul asemeni unei Ilene Cosanzene ieșite de la scăldat, iar trupul îi lucea în lumina străvezie care se reflecta prin frunzele jucăușe.

Fântânile mă duceau cu gândul la grădinile mirabelliene. La pământul natal al lui Mozart. Chiar una dintre grădini îmi seamăna a fi Grădina piticilor, proiectată la sfârșitul secolului al XVII-lea. Piticii, construiți din marmura albă de Unterberger, alcătuiesc cea mai veche gradină de acest gen din Europa. Erau asezați într-un cerc deschis și lucrați într-o tematică diferită de ceea ce știam despre piticii de grădină. Aceștia din urmă pătau în diverse culori spațiul verde. Figurine pe cât de agreabile, pe atât de respinse de esteticieni. Am dat să mă apropii de prima statuetă în miniatură și să mă bucur încă o dată de măestria cu care colectivul de artiști condus de Ottavio Mosto a reușit să redea personajele haioase, extrem de criticate și chiar înlăturate la un moment dat. La începutul secolului al XX-lea, figurinele au fost căutate și găsite în grădina unor case din Salzburg, Bavaria, Pongau și Hausruck, în urma licitației la un secol după ce au fost sculptate. Prințului bavarez Ludovic nu i-au fost pe plac, vrând chiar să îi arunce într-un cuptor cu var. 

Prima pitica pe care am analizat-o a fost cea cu sorț cu fructe. Avea o mână ridicată în care ținea un măr, dar și o tolbă în partea stângă. Am fost dintotdeauna fascinată de mișcările mâinilor. Prinsă de mirajul scobiturilor făcute în roca metamorfică, nu am realizat că mâna începuse, de fapt, să se miște. M-am trezit cu mărul până în dreptul gurii. Am dat să îmi ridic privirea spre ochii figurinei, dar am fost oprită de vocea Clarei:

• Marianne, e timpul să ne strangem și să începem prima poveste.

N Marianne Autor