Se culeg strugurii
sângele lor mustește
într-o inimă tânără care bate
cu dragoste de slugă
toamna asta agață-i cârceii
de colțul din dreapta al gurii
gura aceea să rostească „și eu”
vezi cum se duc păsările?
sentimentul sentiment nu se duce
cel mult obosește și tace
îmi amintesc că stăteam în prag
și fără propoziții articulate
îți înșiram vrute și nevrute
sub o peliculă tremurătoare de ridicol
trăiam lângă o gaură neagră, știi?
dar mă ciocneam de tine
Poezie de Onișoară Liviu
