Mi-e dor de tine ca de-o carte veche
Pe care-am lecturat-o în alt timp,
S-o recitesc duios și pe-ndelete…
Știu, a trecut dualul anotimp !
Mi-e dor de tine ca de-o carte bună
Pe care-am răsfoit-o pe ascuns,
Călcând boemi a Raiului cutumă,
Iubindu-ne pe-al vieții drum abstrus.
Mi-e dor de tine ca de-o carte vie,
Ne-am buchisit ardent și libertin,
Fost-a amorul taină și protie,
Dar pământesc, al inimii festin.
În pagini perimate, măiestrite,
Stau rânduri stivuite, desuet,
Reînviind trăirile-mpietrite
Cu-al amintirilor divin sonet.
Te-aș lectura din nou, dulce minune…
E librăria-nchisă, raftu-i gol !
Iar anticarul a plecat în lume,
La poarta vremii pus-a greu zăvor.
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ )
