Nu-i bai!

Cei mai mulți dintre noi avem “saci de limite” care ne împiedică să ne ridicăm la înălțimea adevăratelor noastre capacități, la adevăratul nostru potențial valoric. Uneori reușim să scăpăm singuri de câțiva, pentru că ştim să spunem clar şi rituos: „Eu sunt la cârma vaporului ce pluteşte pe marea Vieţii!” şi aruncăm pe rând „sacii” peste bord, respirând uşuraţi. Sigur, uneori avem nevoie de ajutor, ca să scăpăm de aceia, despre care nici măcar nu avem habar, adică de limitele, pe care nu suntem conștienți că le purtăm. Cineva trebuie să ne atragă atenţia despre o frică sau alta, de care nu ştim…
Dacă cineva ne-a părăsit, ne-a înșelat, ne-a trădat, spunem „celui din oglindă”: „Nu-i bai! Nu contează! Nimeni nu face un rău fără a simţi povara efectului asupra sa! Dar, eu mă iubesc! Eu mă preţuiesc! Eu sunt Eu!”
Cineva ne-a creat o traumă emoțională, pentru că a vorbit urât cu noi sau ne-a jignit? Vom refuza să primim ofensa, printr-un act de voinţă, şi ea va rămâne celui ce a rostit-o!
„Povestea spune că un om care avea certuri cu un vecin, s-a adresat unui Înţelept.
– Spune-mi, rogu-te, cum să mă descurc cu omul acesta urâcios care mi-e vecin? E necuviincios cu toată lumea din sat, dar cum eu îi sunt aproape, eu sufăr cel mai mult.
– Gândeşte-te puţin: eu vreau să îţi fac un dar, dar dumneata nu îl primeşti. La cine va rămâne obiectul?
– Bineînţeles, la Dăruitorul refuzat.
– Ei bine, refuză-i „darurile”. Nu-l lua în seamă. Nu te supăra. Cea mai mare satisfacţie a răutăciosului este să te vadă supărat, mâniat, indispus. Dacă rămâi nepăsător, indiferent, va renunţa să te mai provoace.
-Mulţumesc, mărite Înţelept, că m-ai luminat! Domnul să-ţi dea sănătate!”
Fiecare are un potenţial emoţional, în funcţie de temperament. Dacă colericul reacţionează spontan, preluând frecvenţa joasă a atacatorului, sangvinicul este impasibil, se încruntă puţin şi părăseşte scena conflictului. Melancolicul tace, asimilează nedreptatea şi suferă îndelung. Flegmaticul este calm şi armonios de felul lui, greu poate fi impresionat de un tip furios. El face un gest cu mâna „Nu-i nimic! N-are importanţă!” şi adaugă un cuvânt împăciuitor.
Mulţi intră în relaţie cu noi, dar ei rămân ancoraţi cu gândul, cu inima, fie la un eveniment din trecut, care încă îi mai frământă, fie sunt copleşiţi de necazuri familiale, fie-s enervaţi de ultima veste rea, primită. Neştiind să se detaşeze de acele probleme nerezolvate, ei se vor comporta dominaţi de vibraţiile negative ale situaţiilor lor de viaţă.
Fericiţi cei raţionali, chibzuiţi şi bine educaţi care intră în rolul pe care îl cere momentul şi locul. Fericiţi cei inteligenţi care nu îşi pierd cumpătul, rămân mereu siguri pe „sistemul lor nervos”. Fericiţi cei evoluaţi, care urcaţi pe piscul spiritului lor înalt, nu se îndepărtează în conduita lor de buna- cuviinţă, bunul – simţ şi buna – credinţă. Fericiţi cei înţelepţi care ştiu să accepte încercările vieţii şi să caute soluţiile potrivite, fără ca cei din jur să bănuiască ceva, ei, fiind întotdeauna, verticali şi demni!

Lucia Cosmina Vlad