Dincolo de vis

Dincolo de vis

E o literă tandră

Evadată din suflet, cuprinsă de ploaie

Ce-o așază pe foaia amețită de dor,

E o căutare asiduă prin verdele vieții,

Albastrul veghează în tăcerea-i eternă,

Pământul mângâiat de cuvinte îmbrăcate-n iubire,

Dincolo de mine, dincolo de noi,

Freamătă sfidând orizontul cu răsuflarea-i fierbinte.

Dincolo de vis, dincolo de toate

E o poezie născută din clipa de ieri

 Ce a răvnit la clipa de azi,

Totul e firesc, totul e trăire, pură amintire dintr-o primăvară

Cu aripi lumină ce fălfâie-n zare,

Deschizând iar calea de dincolo de secunda

Care vorbește la tribuna tăcerii din inima

Ce susține respirația ce separă profanul de sacru.

Poezie de Irina-Cristina Tenu