În Spania am găsit un plic din 1981, cu un timbru emis în omagiul presei. O ilustrație frumoasă cu niste stilouri care merg la țintă pe un teanc de hârtii, apoi avansează într-un ziar și primesc companie un aparat foto. Probabil m-a atras grafica alb-negru pe fundalul cald sau mai degrabă naturalețea scrisului de mână.
Apoi Bottega Veneta a prezentat un carnet din piele, imprimat ca o primă pagină de ziar, pentru colecția de primăvară-vară 2027. De la distanță, arată ca un ziar. De aproape, preia controlul modelul împletit de piele, intrecciato, așa cum îl numesc ei. Textul se distorsionează peste împletitură și pliuri, iar cuvintele se frâng acolo unde se împletește și pielea. Trebuie să-l înclini și să petreci un minut descifrând ce scrie.
M-am gândit că jurnalismul e din nou la modă. Sau e doar nostalgia lui?
✦ Ce revine acum e ceva dincolo de transmiterea de știri și anume atmosfera de comemorare: bucuria și mândria unei zile care merită prima pagină. Odată păstrată doar pentru evenimente mari, azi adusă în lucrurile mici, de zi cu zi.
Timbrul din 1981 a dus mândria presei prin toată țara, lipit pe scrisori. Plicul a ajuns la mine după patruzeci de ani, intact și acum duce sărbătoarea mai departe prin spirit și măiestrie, nu prin devotamentul original.
Elogiul aniversării Bottega Veneta e pe coperta carnetului, pe care îl deschizi în fiecare zi. Aceeași senzație de prima pagină, doar că nu mai aștepți un eveniment mare ca s-o simți.
Așa că întrebarea nu mai e ce merită un omagiu național. E ce ar ajunge pe prima pagină în joia ta.
Dă-i zilei tale obișnuite un titlu.
Andreea Mihalache
