Prezența președintelui României la fondarea Consiliului Pentru Pace, inițiativă a administrației Trump, a suscitat invariabil numeroase discuții. Pozițiile au fost , ca de obicei, antagonice, pe de o parte apreciindu-se reprezentarea țării noastre în noul organism global, iar pe de altă parte subevaluându-se noua construcție diplomatică. Unii au mers chiar mai departe, susținând că participarea respectivă ar afecta relațiile României cu ONU sau cu UE.
Cum putem observa cu toții, lumea se află într-o continuă dinamică, geopolitic vorbind, iar la provocări noi se caută , firesc, soluții noi. În relațiile internaționale aceasta se reflectă și în crearea de noi formate de negociere și dezbateri. Asta nu înseamnă neapărat că sistemele și organismele actuale sunt total perimate sau depășite, dar poate fi un semnal că unele dintre ele nu s au prea adaptat la tendințele de ultimă oră.
Ca specialist în geopolitică și membru în unele think tank uri internaționale de reflecție , sunt de părere că este imperativ ca România să fie reprezentată peste tot unde se dezbate viitorul omenirii. Chiar dacă într-o primă fază rezultatele nu pot fi cuantificate, cu siguranță beneficiile nu vor întârzia să apară. Viitorul va ilustra pe deplin acest lucru.
Antoniu Marin
