Comunicat
| Joi, 24 aprilie 2025, academicianul Mircea Martin va susține discursul de recepție în Academia Română, pentru care a ales tema „Elogiu Nuanței”. Răspunsul va fi acordat de președintele Academiei Române, academician Ioan-Aurel Pop. Evenimentul va avea loc, conform tradiției, în Aula Academiei Române și va începe la ora 10.Discursul de recepție va fi urmat de o sesiune omagială dedicată academicianului Mircea Martin cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani.În cadrul sesiunii aniversare vor lua cuvântul: – Acad. Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei Române – Acad. Mircea Flonta, Secţia de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române – Prof. univ. dr. Thomas Pavel, Universitatea din Chicago – Prof. univ. dr. Ilina Gregori, Universitatea Liberă din Berlin – Prof. univ. dr. Adriana Babeți, Universitatea de Vest din Timișoara – Prof. univ. dr. Nicolae Mecu, cercetător științific, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române – Prof. univ. dr. Mircea Mihăieș, Universitatea de Vest din Timișoara – Prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava – Prof. univ. dr. Bogdan Crețu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – Drd. Vasile Gribincea, Universitatea din București Moderator: Prof. univ. dr. Ioan Cristescu, Director general al Muzeului Literaturii Române |
| Academician MIRCEA MARTIN Ales membru corespondent al Academiei Române în anul 2014 și membru titular în 2023, profesorul Mircea Martin este una dintre marile personalități ale gândirii românești, racordat activ la curentele culturale și de gândire europene și americane.Dincolo de toate încorsetările regimului comunist de la București, a reușit să fie la curent cu dezvoltările recente în teoria literară şi culturală și cu noile şcoli şi tendinţe apărute în lume, pe care le-a împărtășit, cu generozitate, colegilor și studenților săi. A optat și pledează pentru alianța dintre filosofie și critica literară, pe care o consideră absolut necesară în exersarea unei critici bazate pe rigoare și profunzime conceptuală.Cariera sa este marcată de întâlnirea cu marele profesor și critic Marcel Raymond și de contactul cu Grupul de la Geneva, prilejuite de obținerea a două burse: una în 1972, Pro Helvetia, de 45 de zile, urmată, de o a doua, la inițiativa lui Marcel Raymond, de 90 de zile, la Universitatea din Geneva. Cele două scurte stagii la Geneva sunt decisive în formația și concepția sa despre literatură și despre critica literară. Prin intermediul lui Marcel Raymond cunoaște o serie de mari profesori și critici din Franța și din Statele Unite, cu care o purtat o corespondență edificatoare: Jean Rousset, Jean Starobinski, Georges Poulet, Jean-Pierre Richard, J. Hillis Miller etc. Alte două burse îi vor permite stagii de studiu în America, la University of California, Irvine („Fulbright“, 1995) și în Germania, la Universitatea din Konstanz (bursă DAAD 2001).Anticipând, intuitiv, reperele teoretice și metodologice elaborate de „Școala de la Geneva“ sub numele de „critică a conștiinței“, cu care a avut o certă afinitate, Mircea Martin a practicat încă din anii ’60 o critică de identificare. Acestei opțiuni metodologice i-a rămas credincios, cu nuanțe și rezerve însă, așa cum precizează. În mod firesc a fost apoi receptiv la „reader response theory“ a germanului Wolfgang Iser, precum și la provocările epistemologice și inflexiunile etice ale deconstructivismului, manifestând în mod constant nevoia de sincronizare cu evoluţia ştiinţelor umane din Occident.Considerat „cel mai bun teoretician al criticii din perioada postbelică“, profesorul Mircea Martin a produs în spațiul literaturii din România o schimbare majoră a direcției critice, dinspre literar spre cultural.O componentă esențială a operei sale o constituie preocuparea pentru cultura națională și relațiile ei cu marile culturi occidentale, care l-a condus la anticiparea teoriei „complexului cultural“, formulată în volumul G. Călinescu și complexele literaturii române din 1981, cu aproape un sfert de secol înaintea lui Thomas Singer și Samuel L. Kimbles (2004) – o noutate absolută nu doar în contextul cultural autohton, ci și în plan universal, privată la acea vreme de șansa unei circulații europene.Activitatea profesorului Mircea Martin se constituie într-o operă modelatoare majoră, desfășurată pe mai multe paliere culturale. Întâi de toate universitar, prin fondarea Centrului Interdisciplinar de Studii și Cercetări Europene și Românești „Tudor Vianu“ de la Facultatea de Litere din București, prin conducerea Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, prin conferințele Catedrei de Teoria Literaturii. Nu în utlimul rând, coordonarea, între anii 1983 și 1989 a Cenaclului „Universitas“. Apoi editorial, prin programele coordonate la editurile Univers, Paralela 45 și Art, și publicistic, prin directoratul de la revistele „Cuvântul“ și „Euresis“, pe care o conduce din 1990.Domenii de cercetare Cercetările și studiile profesorului Mircea Martin se înscriu, în proporții diferite, în cele trei discipline dedicate literaturii: critica literară, istoria literară și teoria literară, la care va adăuga teoria criticii. Numitorul comun al acestor demersuri este reprezentat întotdeauna de efortul interpretativ, fie că îl aplică la literatura curentă, la tradiția literară sau la idei și teorii. Interpretarea practicată de Mircea Martin își propune să țină seama de istoricitate, de pregnanța stilistică, de anvergura și coerența teoretică. |
